Circul negru de Radu Tihon nu este o poveste complicată, nu m-a scos din zona de confort literar, dar am citit-o destul de greu, căci tema abordată de autor nu mi-e deloc străină, subiectul este atât de actual încât nu am simțit nicio secundă că am părăsit realitatea, că am părăsit prezentul și am călătorit într-o nouă realitate – de la care m-am așteptat tot timpul să fie altfel. Măcar în Colorado să fie altfel, să se desfășoare totul într-un mod mai frumos, în care există mai multă frumusețe în oameni, mai multă corectitudine.
Mi-aș fi dorit să cunosc măcar în cărți un politician cum nu mi-a fost dat să văd până acum- unul pentru binele tuturor. Am înțeles că nu s-a născut încă. Personajele, multe dintre ele, fac doar ceea ce au de făcut la job. Sunt alături de John doar atât cât le permite statutul, iar când politicianul părăsește biroul, lasă în urmă absolut totul, inclusiv oamenii. Motivul? Realitatea lui Byrne se clatină, este distrusă într-o clipită.
De ce am citit greu o poveste de genul? Personajele nu au reușit să-mi dea posibilitatea să empatizez cu ele, nu am reușit să înțeleg nimic din atitudinea pe care au ales să o adopte în fața unor situații complicate – care le-a pus în joc funcția politică, dar și pe cea umană. Nu am simțit decât regretul că au pierdut, nu că au ajuns în acel moment al vieții exclusiv din vina lor. Cel care visa să ajungă guvernator nu face altceva decât să scape frâiele din mână, să o țină mult și bine așa – din greșeală în greșeală. Nu mai poate redresa căderea și impactul. Nu mai poate – și cred că nici nu mai vrea să revină pe drumul bun. Din cel care știa regulile, din omul care deține controlul, știe ce să facă, cum anume să se prezinte în fața oamenilor, rămâne doar o imagine ștearsă.
Când anume începe să se clatine cariera lui John Terrence Byrne? Nu mă pricep la politică, dar dispariția mentorului său Woodward. Din ziua aceea, chiar dacă nu realizează, pentru John Byrne, nimic nu mai este la fel. E adevărat că, ucenicul a rămas, a avut același plan măreț și că se vedea deja guvernator – nu e rău. Dar până acolo mai e suficient timp – se pot petrece atâtea lucruri, se pot schimba foarte multe.
John Byrne se pregătește pentru cel mai important moment din cariera lui : este un model de ”așa da” și că nimic nu-l arată a fi ca ceilalți. Imaginea contează, cuvintele alese cu grijă pot salva situații, îl pun în valoare, îl scot în evidență, îl ajută să devină centrul atenției tuturor ziariștilor și reporterilor fierți pe cel care ocupă încă funcția de guvernator.
Ziua în care toți sunt pe urmele lui Rod Allen, viitorul lui John sună bine și știe că mai e atât de puțin până va fi noul guvernator. Planul lui merge mai departe și nimic nu-l face să se gândească la eșec. Însă timpul e cel mai tăcut martor el va demonstra cum stau lucrurile în cazul lui.
Circul negru mi-a arătat ce anume nu mi-a plăcut niciodată: falsitatea oamenilor, bucuria unora atunci când semenii dau de greu – din neștiință, din prea mult elan prostesc, din prea multă siguranță pe care o poate oferi poziția sau funcția ocupată, din dorința egoistă de a obține ceea ce nu ți se cuvine neapărat – pentru că nu ai făcut nimic pentru răsplata pe care o ceri, din promisiuni ireale.
Mi-a arătat ceea ce, din păcate, vedem zi de zi, în realitatea pe care o trăim – datorită oamenilor aleși să conducă, să controleze, să decidă – pentru absolut toți. Politica are mai multe fețe? Din păcate, da – și niciuna nu oferă siguranța tuturor, așa cum poate ar trebui să fie. Cei care arată ceea ce nu sunt și care se cred mai buni decât alții – deși nimeni și nimic nu garantează că, odată ajuns sus, nu poți comite greșeli care să arate valoarea ta umană, nu doar cea pe care ți-o oferă domeniul de activitate, partidul din spate sau contribuția financiară care te-a propulsat. De ce să judeci pe altul doar pentru că e mai sus? Și doar pentru că ai uitat – sau ți-ai dorit să uiți despre sacrificiile făcute până ți s-a deschis ușa spre oportunitățile cu iz politic. – și toți le fac pentru că-și doresc să ajungă acolo unde li se promit multe – și unde rămâne de văzut dacă se îndeplinesc toate, unele sau sunt doar verbale și scrise pe o bucată de hârtie fără nicio valoare.
Regula 1: Obișnuiește-te să calci pe cadavre, dar nu pentru că ești un bastard nemilos, născut strâmb de mama ta, ci pentru alții o să o facă. Și o să o facă peste cadavrul tău. Indiferent de caracterul nobil al țelului tău, trebuie să o faci ca să ajungi să ți-l îndeplinești sau vine un alt fripturist peste tine și face rahaturi.
Călcatul pe cadavre nu a nicio treabă cu oamenii adevărați, oamenii care visează să facă ceva pentru semeni – acesta ar trebui să fie țelul nobil, doar acesta poate fi numit un țel adevărat, nobil cu adevărat. Ce faci, cum faci este cel mai important. Regulile din politică ar trebui să sufere modificări drastice. Și dacă țelul nobil e unul personal. Politica nu e despre sine, despre propria persoană. A nu se confunda politica cu familia. Regula importantă: Nu trăda familia cu domeniul în care-ți desfășori activitate. Nu fă ca John Byrne!
Greșelile lui Byrne sunt ireparabile și incompatibile cu nicio funcție importantă – nici în societate, nici în familie. Vrea săracul John să poarte papucii lui Martin, și singurul lucru care chiar cred că poate oricine învăța de la el se poate scrie într-o singură regulă: nu fi sigur de nimic niciodată, căci de greșit o poți face oricând. Invincibilitatea nu e pentru oricine. Când John ajunge să alunece, tare greu se mai poate evita inevitabilul dezastru.
Circul negru este real, produce zgomot, provoacă – în sens negativ, evidențiază întunericul (negrul) interior al celor care ar trebui să poarte luptele pentru binele tuturor – luptele se duc, însă într-un interes ascuns – doar pentru binele personal.
Romanul aceasta este o radiografie tristă și trasă la indigo, din păcate. Circ e tot ce se întâmplă în jurul celor mai importante figuri din sfera politică – și să nu ai nici un dubiul că tot ce pare simplu sau ”sub control” va fi ceea ce va degenera curând și va produce haos total în cele mai nepotrivite momente –pe care Byrne va ști să le transforme în avantaje – sau nu.
Regula 3: Politica e o conjunctură și oportunitate, absolut deloc o faptă de bravură sau eroism spontan.
Aș putea spune că politica este cea mai clară dovadă că viața, la un moment dat, îți dă lecții și răsplată. John și alții ca el ar fi bine să înțeleagă mecanismul: locul pe piedestal nu este etern, nu ți-e garantat de nimeni – doar de tine și acțiunile tale.
Circul negru este povestea în care nu am putut să nu mă gândesc la principalul nevinovat, la singurul care pierde, nu înțelege și simte lipsa părinților. E departe de tatăl său și nu știe când anume se vor reîntâlni. Cartea lui Radu Tihon este precum oglinda în care poți privi cum se poate degrada sufletul omului, se distruge copilăria și familia, iar viitorul devine incert, întunecat și nesigur. E un tablou în culori triste și sumbre.
Alte recenzii de la Radu Tihon:
