Romanul scriitorului irlandez William Trevor, nominalizat la premiul Booker, se răsfiră într-un stil duios și totuși incisiv, pe două planuri, cel al trecutului și cel al prezentului, având-o ca personaj principal pe Mary Louise, la 22 și la 57 de ani.
Cele două planuri ale povestiri deșiră, într-un mod acaparator și lipicios, două universuri coagulate în sufletul personajului principal care, ajuns la vârsta tâmplelor ninse de ani, amintiri și dureri, trăiește analgezicul existenței prin intermediul vărului Robert care, dorind să -i alunge păienjenișul solitudinii din suflet, îi citește din Turgheniev.
Într-un mod aproape firesc, căci nebănuite sunt căile lăuntrice ale fiecărei ființe, Mary Louise se îndrăgostește de vărul său, continuând să fie răsfățată cu pagini din Turgheniev. Atunci când credea că este în sfârșit cocoțată pe piedestalul iubirii indestructibile, pure și neîntinate, Mâna Nevăzută a Destinului îi dă lovitura de grație, răpindu-l pe Robert, care moare, taman când ea își identifica rostul existenței cu necesara prezență a acestui bărbat.
Pe jumătate resemnată de implacabilitatea destinului necruțător, femeia continuă să citească de una singură din Turgheniev, parcă special pentru a nu lăsa amintirea iubirii să se stafidească.
Întrebarea care se naște, fără însă a emite verdicte categorice, lăsând astfel la latitudinea cititorilor acest lucru, oarecum legitimă, este dacă ceea ce urmează în viața personajului principal este delir hipnotizant sau păstrarea cu sfințenie a beatitudinii iubirii resuscitate taman în apusul existenței.
O carte bună!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la William Trevor:
