Pentru că până acum toate sugestiile în materie de poezie a celor de la TracusArte au sfârșit prin a fi o experiență plăcută succedată de un zâmbet, nu am putut refuza această provocare. Clubul literar mi-a stârnit interesul în special datorită faptului că am avut ocazia să cunosc prin intermediul unei singure cărți mai mulți autori.
Deși este un singur volum, stilul original de scriere al fiecăruia îți dă senzația că citești trei cărți complet diferite. Dacă aș vorbi de acest volum ca despre un întreg, aș simți că pierd pe drum multe detalii prețioase, așa că vă voi povesti puțin despre fiecare scriitor în parte.
Volumul începe cu poeziile lui Alex Plescan care mi-au plăcut mai mult decât mă așteptam. De obicei nu încerc să compar scriitorii între ei sau să încerc să îi încadrez într-un tipar, dar în cazul lui Alex Plescan nu mă pot abține să nu spun, chiar cu riscul de a mă înșela, că este variantă contemporană și mai veselă a simboliștilor.
„negustori de piatră pot admira
mersul tău de piatră
mângâind străzile de piatră”
În poezia Despre o zeiță lexemul piatră este întâlnit de opt ori, de fiecare dată îmbrăcând un alt sens și având o altă semnificație. Și mi-a plăcut mult de tot faptul că deși totul pare a se învârtii în jurul pietrei, la finalul zilei ne reculegem într-un templu din lemn.
Aș povesti până mâine despre sentimentele mixte ce le-a trezit in mine poemul Monadă, însă vreau să trec mai departe și să vă povestesc puțin și despre Fevronia Novac. Deși inițial tindeam să cred că scrierile ei nu sunt pentru mine, mi-au atras atenția unele detalii ce mi-au plăcut. Încă de la prima răsfoire mi-a trezit interesul un Poem în stilul lui Nichita Stănescu.
„Tu- prințul fericit al păsărilor
Eu- care nu știu cum arată o potârniche”
Nu știu dacă are vreo legătură cu faptul că Nichita Stănescu este printre preferații mei, dar mi s-a părut interesant acest paralelism între el și ea, eu și tu, ei și ele, pe care l-am regăsit nu doar în acest poem, ci și în altele.
Ultimul, dar nu cel din urmă, este Andrei Zlătescu. Când vine vorba de versurile sale, îmi vine minte un singur cuvânt: personal. Parcă îți dorești să le auzi citite de el.
Acestea fiind spuse, cred că volumul pe care vi l-am prezentat azi este o combinație excelentă de stiluri. E aproape imposibil să nu te identifici cel puțin cu unul dintre ei și să nu te regăsești într-unul dintre poeme.
Alte recenzii de la Alex Plescan, Fevronia Novac, Andrei Zlătescu:
