Romanul scriitorul de limbă portugheză născut în Mozambic, Mia Couto, purtând titlul ” Confesiunile leoaicei”, care a apărut și-n România sub egida Editurii Polirom , este un amestec de limbaj literar și regionalisme care brodează într-un mod incitant și demn de lăudat o sintaxă inovatoare.
Subiectul cărții are ca sursă de inspirație un caz real. Locuitorii unei regiuni din nordul Mozambicului, sunt atacați de leii din junglă, o parte din aceștia fiind ucid.
De aici începe ficțiunea, imixtiunea autorului care se prinde într-un autorului care se prinde într-un amplu proces imaginativ al situațiilor, apelând, într-o măsură mai mare sau mai mică, la antropologie, mitologie, credință, totemizare și ceva în plus, oferindu-i acestei opere literare un farmec aparte în care abanosul și lumina se întrepătrund într-un sinuos senzorial oarecum rectiliniu.
Axându-și desfășurarea cursivă a narațiunii cu ajutorul a două personaje, localnica Miriamar și vânătorul Baleiro, autorul așează față în față două puncte de vedere opuse sub forma unei inevitabile ciocniri între Minus și Plus, ca o luptă în care contrariile se atrag și se resping, dând la un moment dat impresia unei împletiri care însă nu va avea vreodată loc cu adevărat, pentru că ambele părți vin cu argumentele și trăirile lor, cu veselia și tristețea propriilor senzații, la care se adaugă povara trecutului, ca o pedeapsă sau ca o binecuvântare care îl urmează îndeaproape pe orice om, ca o umbră docilă care știe să îndure cu mult mai mult decât stăpânul său.
Nu este o carte greu de citit, în ciuda deselor însăilări de regionalisme culese din trăirismul vechii colonii portugheze, însă, în pofida acestui lucru, există o sublimă etalare a sufletului uman care îi oferă acestei cărți un parfum special.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Mia Couto2017:
