Pentru pudibonzii care încă mai sunt în așteptarea mântuirii prin intermediul ignorării realității cotidiene, romanul #confuz , al lui Alex Andronic, apărut la editura Herg Benet, este doar un subiect în plus pentru ”primordiala polemică”, singura care, la un momentul actual le mai poate umple sufletul cu ceva.
Însă, cel puțin pentru mine, și sper că și pentru mulți alții, care au reușit să se dezbare de spinoasa povară a ochelarilor de cal, această carte este cu mult mai mult de atât.
În binecunoscutul său stil caracteristic, întâlnit nu de puține ori în mediul virtual, Alex Andronic ne prezintă tulburătoarea poveste a unui tânăr aflat la răscruci de drumuri care, prins în malaxorul capriciilor destinului sau doar al purei întâmplări, se trezește mai mereu între ceva și altceva, mestecându-și existența cu o foame nebună, trăind fiecare clipă ca o luptă între răzmeriță și delăsare sau între carnal și lăuntric.
Cu toată sinceritatea, de care chiar cred că sunt capabil, tot nu am reușit să înțeleg reacția virulentă a pudibonzilor la adresa acestei cărți. Dar nu toate chestiile pot fi înțelese pentru că, în marea majoritate a cazurilor, există mai multe unghiuri din care poate fi privit un obiect.
#confuz este o bucată de trăire cam greu de îngurgitat, asta datorită năucitoarei sincerități de care dă dovadă Alex Andronic, dar mai ales datorită dezinhibatului limbaj al exprimării.
Vulgaritatea exprimării ca formă de creionare a realității fără șlefuiri inutile și redundanțe sâcâitoare, a fost încercată de foarte mulți scriitori. De dată recentă, din peisajul literar autohton menționez pe Cristina Nemerovski, Corina Ozon, Teleșpan și Andrei Ciobanu.
Romanul #confuz are nerv și incisivitate, dar ai ales abila capacitate de a îmbină drama și umorul într-un joc al ostracizării și al recunoașterii anumitor greșeli.
Însă nu ”greșeala” ca un mijloc de justificare, este pilonul de sprijin pe care Alex Andronic își sprijină existența romanului #confuz, ci pe căutarea de definire sau mai degrabă de redefinire a eului interior care țopăie între numeroasele decăderi și înălțări dintr-o lume aflată mai mereu sub dictatura șotroanelor de umbre și lumini tremurânde care mușcă din sufletele vulnerabile.
Subiectul homosexualității deranjează. Dintotdeauna a deranjat și cu siguranță că o va mai face. Dar nu acest aspect este cu adevărat important, ci puterea lui Alex Andronic de abordare pertinentă a unui subiect încă tabu într-o lume atât de închistată care nu poate accepta realitatea din pricina lungimii nasului.
#confuz este un modus vivendi despre care foarte puțini oameni au curaj să vorbească cu adevărat.
Dacă vreți să fiți sinceri cu ceilalți, dar mai ales cu voi înșivă, recomand citirea acestei cărți!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Alex Andronic:
