Nu sunt genul de persoană care să aibă prejudecăți. Citesc cam orice. Însă când am aflat că a apărut o carte scrisă de Codin Maticiuc și mai ales că a fost inclusă și pe Lista lui Alex Ștefănescu am stat puțin pe gânduri… „OK, ce știu eu despre tipu′ ăsta? I se spune Poponeț și a apărut în compania mai multor dive de Dorobanți. Dar hai să nu fac discriminări, cine știe ce revelație voi avea!” – mi-am zis. Cartea se numește Consumatorul de suflete și are în prim-plan, după cum mărturisește controversatul autor, un vampir:
„Sătul de exploatarea vampirului de către americani, m-am hotărât să-l aduc în patria lui. Sunt convins că meleagurile noastre îi priesc mai mult decât cele hollywoodiene.” (citat din Introducerea cărții)
Însă acest vampir nu este unul obișnuit. Nu bea sânge de fecioare ci, se hrănește cu sufletele cuceririlor sale. Cartea îi este adresată unei femei ce îi stârnește autorului sentimente contradictorii o iubește (nu degeaba o numește „Iubita”) dar o vrea departe. Astfel, începe să-i povestească experiențele sale din călătorii pe tărâmuri cosmopolite, din cluburi, cu femei diferite. Iar limbajul folosit, evident, nu este unul finuț ci unul lipsit de menajamente!
Naratorul susține că este produsul stilului său de viață. Petrecerile, orgiile, opulența – sunt doar armele folosite în această vânătoare de suflete. (Deși eu nu mă puteam dezlipi de identitatea scriitorului și adesea îmi spuneam că în loc de suflete, s-ar potrivi trupuri….). Naratorul își admite superficialitatea ba chiar recunoaște faptul că toate avantajele lumii strălucitoare căreia îi aparține nu îl fac fericit.
O poveste interesantă, construită într-un mod interesant… dar presărată cu truisme. În plus, alt lucru ce nu mi-a plăcut, este stilul sacadat: jurnalul, scrisorile către „Iubita” și gândurile se intersectează într-un mod destul de obositor…
Totuși, merită citită – măcar de curiozitate. Consumatorul de suflete nu-i o carte extraordinar de bună, nu e o capodoperă, dar nu e nici groaznică. E o lectură mondenă, să zicem. E o poartă spre lumea prezentată (adesea în mod voit exagerat) de către tabloide și emisiunile de scandal. Este și un portret al unui tânăr înconjurat de femei frumoase (un veritabil play-boy) și totuși atât de singur.
O mică remarcă legată și de copertă! Nu prea scriu și despre coperți, dar de data asta mi se pare interesant… Tirbușonul este folosit la a deschide sticle, dar aici poate reprezenta și o unealtă de deschis suflete! În plus, modul în care-și desface „picioarele” poate fi interpretat într-o manieră erotică.
Și cam atât… Vă las pe voi să decideți: este Consumatorul de suflete doar un moft al unui crai de Dorobanți sau merită o șansă această carte?
Alte recenzii de la Codin Maticiuc:
Nu prea mă dau în vânt după cărţile scrise de „vedete”. Probabil aş citi-o doar dacă nu am altceva mai bun la îndemână.
La mine a fost pură curiozitate, nu pot spune că mi-a plăcut la nebunie… dar are ceva care te captează 😀
Coperta este meritul agentiei Next.
WOW… nu mă așteptam la asta 🙂 e foarte inspirată coperta felicitări lor și bravo și pentru carte – nu pot spune că mi-a plăcut la nebunie, dar aș minți dacă aș spune că nu mi-a plăcut deloc! 🙂 Chiar aș mai fi curioasă să citesc și altele (un scriitor evoluează în timp).
Mi-a placut cum a construit anumite perspective si anumite scene, e scris colorat si te prinde. Imi pare talentat autorul. Daca nu esti fire pretioasa si politically correct, merita citita intr-o zi relaxanta.