„Crede-mă când mint” este un thriller psihologic scris de J.P. Delaney, care este pseudonimul autorului Anthony Capella. Romanul a apărut în anul 2019 și este fascinant. De la acest autor am mai citit și „Fata dinainte”, un thriller foarte bun, cu o poveste care te uimește.
Scriitorul se întrece pe sine cu povestea închipuită din „Crede-mă când mint”
Felul cum construiește personajul, cum te lasă să crezi că este într-un fel chiar din felul în care îți narează el, te dă peste cap. Bănuiești pe toată lumea. Pe suspectul principal din anchetă, pe actrița tânără care este cooptată de organe pentru a descoperi criminalul. Chiar și pe polițiștii și psihologii care lucrează la caz. Îți spui că nu știi în cine să mai ai incredere și totuși mergi înainte cu cititul deoarece te intrigă atât de tare.
Claire Wright este o tânără actriță britanică aflată în New York. Ea ar vrea să trăiască visul american, să joace roluri provocatoare și să epateze. Dar din păcate nu mai are viză și nici prea mulți bani. Așa că găsește joburi mici, dar bine plătite, în afara legii, cu care să se descurce pe moment cât încă urmează cursurile de actorie la care e înscrisă.
Claire va lucra cu o firmă de avocați care se ocupă de divorțuri. Va poza în prada ușoară pe care pun ochii bărbații neloiali aflați în călătorii de afaceri departe de casă. Și va juca atât de bine, încât îi va prinde cu ocaua mică. Furnizând astfel dovezi de indifelitate soțiilor care o plătesc pentru acest lucru.
Dar la un moment dat, o astfel de înscenare se complică. Un soț bănuit pe care trebuie să îl prindă ea în plasă devine subiectul unei investigații de crimă.
Claire este cooptată de poliție pentru talentele ei de actriță ca să încerce să îl facă pe suspect să facă o mărturisire incriminatoare
Însă chiar din start, femeia are îndoieli în ceea ce privește vinovăția lui Patrick Fogler, soțul în cauză. Nu prea crede că ar fi criminalul și nici nu se teme de el. I se pare cel mai decent soț din câți a întâlnit. Dar deseori tocmai acești bărbați aparent fără pată sunt cei mai răi în spatele ușilor închise. În cele din urmă Claire va realiza că joacă cel mai mortal rol din întreaga sa carieră. Va fi oare pe măsura așteptărilor celorlalți? Va reuși să-și joace bine rolul sau va confunda scenariul cu viața reală?
Finalul e de pe altă lume. Autorul te face să crezi că gata, totul s-a terminat, crima e rezolvată și suspectul prins.
Toata lumea e fericită. Și te gândesti totuși că e prea frumos. Și fix atunci când crezi că ultimele câteva pagini sunt cu mulțumiri de final, de fapt acele pagini conțin cea mai bine conturată scenă din carte. O poveste întreagă însumată bine și concentrată fix cât trebuie în câteva randuri.
Finalul e mai mult decât bun, deși poate ai o mică urmă de bănuială întipărita de-a lungul cărții despre cine ar putea fi cu adevărat psihopatul iubitor de Baudelaire.
Însă ar fi un lucru. Explicația personajului, de la final, te face să înțelegi totul. Și totuși ar fi putut lipsi din carte pentru a face totul mai misterios, mai fascinant. Să fi lasat cititorii să ghicească ei ce și cum și să își raspunda singuri la intrebarile arzătoare. Așa mi-ar fi plăcut pentru un roman într-adevăr de nota 10. Cu toate acestea, îl recomand. Iar citatele și referințele la opere literare sunt un deliciu.
Alte recenzii de la J.P. Delaney:
