Alexandru Calmâcu, jurnalist cu o experienţă de peste 20 de ani, profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, din 2011, dar şi redactor-şef al Editurii Universităţii din Bucureşti, din 2012, încântă cititorul cu o poveste de excepţie, o distopie tipică plaiurilor româneşti.
Dat fiind faptul că secolul al XXI-lea este ghidat de premisa Banul este roata ce învârte lumea, se cade să vorbim despre bani. M-am născut într-o lume care pare dictată în totalitate de bani şi de materialism.
Totuşi, nu-mi pot închipui o lume altfel, nu pot să mă transfer în trecut când se înfăptuia trocul, iar noţiunea de ban nu exista.
Pentru toţi cititorii aflaţi în situaţia mea, Alexandru Calmâcu a oferit pe tavă închipuirea unei Românii lipsită de bani, o Românie care se întoarce, paradoxal, spre… începuturi.
Ziaristul, personajul prin care cititorul se va simţi părtaş întâmplărilor, se trezeşte într-o zi cu întreaga sa existenţă dată peste cap. După luni în care nu este remunerat în niciun fel la locul de muncă, se trezeşte, brusc, cu o pungă de bonuri valorice.
Află, fără niciun preaviz, că întregul stat românesc a rămas fără monedă naţională, deci se impune ca măsură provizorie folosirea bonurilor valorice. Înainte să realizeze ceea ce se întâmplă, este sunat de Soţie pentru a fi informat că bancomatul i-a scuipat cartoane în loc de bancnote.
Ziaristul merge la bancă pentru a afla ce s-a întâmplat şi se interesează, pe această cale, dacă poate plăti rata maşinii în tichete. El află, cu stupoare, că nu este posibil acest lucru deoarece banca, la momentul când a făcut rata, nu i-a dat bonuri de masă, ci bani.
Astfel, ziaristul nostru porneşte într-o adevărată aventură, într-o lume distopică, unde dulcea noastră Românie este singurul stat de pe mapamond privilegiat de lipsa monedei naţionale, într-o lume unde banul face jocul.
Dată fiind profesia lui, jurnalistul descoperă pe zi ce trece tot mai multe lipsuri, atât la nivel social cât şi la nivel uman. Devine, în acest mod, părtaş la o gândire total ilogică şi la acţiuni ce depăşesc imaginaţia.
Cititorul, prin Cronică despre alb sau negru, porneşte într-o călătorie nouă, descoperind prin ochii Ziaristului valori de mult uitate şi o societate care nu ştie când, cum şi pentru ce să se revolte, o societate care, pentru a-şi exercita dreptul la libertate, se pune pe băut. Şi-atât.
Alexandru Calmâcu oferă tuturor cititorilor acel moment de reflecție, pentru a vedea lumea în care trăim cu hibele şi speranţele sale, cu defecte mult prea evidente şi acţiuni lipsite de esenţă şi sens.
Între vis şi coşmar nu există nicio diferenţă, adeseori visul este mai nemernic decât coşmarul, niciodată nu se împlineşte.
Alte recenzii de la Alexandru Calmâcu:
