Thich Nhatt Hanh este un lider spiritual al zilelor noastre, un maestru Zen care a scris peste 100 de cărți pe diverse teme de interes general. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în anul 1967 și a primit mai multe premii pentru contribuția la promovarea păcii și a conceptului de mindfulness, în întreaga lume.
Cartea de față este aerisită, propozițiile sunt scurte, într-un limbaj accesibil tuturor, presărată cu imagini sugestive pentru noțiunile pe care ni le prezintă. Ideile sunt expuse ca niște pastile de înțelepciune, concis, de regulă în câteva propoziții pe o pagină.
Cheia este SIMPLITATEA. În tot și în toate.
Autorul ne atrage atenția că bucuria nu e un fenomen spontan, că ea trebuie cultivată și exersată pentru a crește.
Pe parcursul zilei desfășurăm multe activități, fără să fim de fapt conștienți de ceea ce facem. Maestrul ne spune că avem totul la îndemână, că meditația mersului nu presupune cursuri, trebuie numai să fim atenți la corpul nostru, la modul în care inspirăm și expirăm, la modul în care pășim. De regulă ne lăsăm angrenați în fluxul evenimentelor cotidiene, alergăm de colo colo, suntem într-o perpetuă căutare, dar, de fapt Când mintea se concentrează asupra respirației și a mersului, realizăm o uniune între corp, vorbire și minte, iar noi suntem deja acasă.
Practica eficientă este aceea în care facem lucrurile cu naturalețe, fără efort, dar ne dăm seama că e eficientă pentru că simțim starea de bucurie.
Mintea noastră este acolo unde sunt și acțiunile noastre.
Autorul povestește diverse întâmplări privind mersul: prin aeroport, prin Central Park alături de Daniel Berrigan sau pe Capitol Hill, alături de membrii Congresului și funcționarii Congresului de la Washington.
Alte aspecte asupra cărora insistă Thich Nhatt Hanh privesc intenția, reîntoarcerea la natură, conexiunea cu pământul, trezirea, graba, recunoștința.
În partea a doua a volumului Cum să mergi, regăsim câteva sfaturi concrete despre cum să medităm, ce poezii să ne spunem atunci când pășim, pentru a nu ne lăsa mintea să țopăie ca o maimuță, ci să o îndrumăm, să țină calea dreaptă către obiectivul pe care ni l-am propus.
Este o lectură scurtă, dar pentru a avea efectul scontat trebuie să o citim în tihnă, să ne acordăm răgazul necesar interiorizării cuvintelor, pentru a extrage esența mesajului.




