Să nu îmbătrânești niciodată- o binecuvântare sau un blestem?
Tom pare la prima vedere a fi un simplu bărbat de patruzeci și unu de ani. Nimic din înfățișarea sa nu ar sugera altceva. Însă numai el știe că este mult mai bătrân. Atât de bătrân încât l-a cunoscut pe Shakespeare și pe Charlie Chaplin. Atât de bătrân încât și-ar dori viața simplă a unui om muritor care trăiește doar optzeci de ani.
Tom s-a născut cu multă vreme în urmă, atunci când credea că el este singurul care suferă din cauza acestui blestem cumplit. Astăzi, el știe prea bine că sunt mulți oameni în întreaga lume care îi împart durerea. Știe asta datorită societății din care face parte și care îi ghidează fiecare an din viață. I s-a spus că poate trăi câte opt ani în diferite locuri, cu o singură condiție: Nu are voie să se îndrăgostească. Ar fi sfâșietor pentru el și l-ar distruge timp de secole.
Dar nu este oare dragostea cea care oprește timpul? Nu ea face secolele să stea în loc?
Mulțumesc tare mult pentru carte, Libris.ro!
O primă întâlnire cu poveștile lui Haig
Până acum am citit numai Cartea Alinării semnată de acest autor. Pentru fanii săi, probabil este destul de clar că aceea nu este o ficțiune, ci e un cu totul alt gen de lectură. Mi-a plăcut. Am înțeles că Haig este un scriitor și un om profund. Mai rămânea doar să fac și cunoștință cu o poveste căreia acesta i-a dat viață.
Așa a ajuns Cum să oprești timpul în brațele mele. Așa am făcut cunoștință cu un personaj de care m-am atașat cu tot sufletul meu. Am avut șansa de a cunoaște pe cineva care mi-a amintit incredibil de tare de Magnus Bane. Pentru cei care nu știu, Magnus Bane va avea pentru totdeauna inima mea, fără discuții! Așadar, cum puteam să simt altceva decât un drag uriaș față de Tom?
Am rămas impresionată încă de la primele pagini ale acestei cărți. Felul în care Haig scrie este unul al unui artist care simte totul. M-am regăsit în felul profund în care acesta vede și descrie lumea. Cum să nu ți se pară lumea minunată atunci când o vezi prin ochii lui Matt Haig? Sau, mai bine zis, prin ochii pe care Matt Haig ți-i deschide blând.
Prezentul este totul
Acesta este cel mai grăitor mesaj al acestei cărți. Prezentul este totul, iar povestea de față este o dramă emoționantă a unui personaj care are ca misiune să învețe cititorii acest lucru. Mi-a plăcut incredibil de mult această carte. Trecând cu vederea micile părți în care descrierea și povestirile trecutului erau mult prea lungi, toată cartea este minunată. Este viziunea fericită a unui om care vede în culori lumea pictată. de fapt, în alb-negru.
După ce am citit o primă poveste scrisă de Haig, acum am o uriașă dorință de a încerca și alte cărți scrise de acesta. Dacă toate au câte o lecție de viață ca și aceasta, mă declar cucerită! Cum să oprești timpul poate avea un impact uriaș asupra unui om, iar cu mine a reușit! Tot ce știu este că a vedea lumea atât de profund ca Haig este o binecuvântare. El scrie de parcă vede frumusețe în orice, deci cum să nu îți dorești să citești ceva atât de special?
„Trebuie să mergi înainte. Dar nu întotdeauna trebuie să privești în viitor. Uneori, e suficient să te uiți în jur si să fii fericit acolo unde te afli.”