”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege” este o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cititor. Autorul pune accent pe multe ”probleme” pe care le întâlnim în viața de zi cu zi și care ne acaparează starea de spirit și ne induc senzațiile de stres/dinconfort.
În primă fază trebuie să înțelegem de unde pleacă totul, dar nu într-un sens psihic, ci fizic. Comunicarea este cea care ne ”blochează”, nereușind să continuăm să excelăm pe niciun plan (personal/profesional/social).
Ceea ce mi-a atras atenția în mod deosebit a fost faptul că Jaques a pus accentul nu doar pe relaționarea dintre noi și cei din jur, ci a vorbit și despre autocomunicarea care, după părerea mea, este deficitară în cazul multora.
Cu ajutorul sfaturilor primite, nu doar că vom ajunge să ne înțelegem pe noi înșine, dar vom realiza cât de nocive sunt propriile cuvinte folosite pe post de ”scut” în fața celorlalți. Cuvinte care pot dărâma cu adevărat încrederea unei persoane, ba mai mult, vom înțelege cât de ”dezastruoasă” este exprimarea pe care o avem în relația cu propriul copil.
Deși părinții au tendința să nege emoțiile, autorul își exprimă dezacordul și evidențiază faptul că încrederea pe care copilul și-o clădește va fi ”umbrită” de modul în care încercăm să îi negăm emoțiile/sentimentele.
Nu îi spunem celui mic ”nu te doare” când acesta plânge, ci îi explicăm că ceea ce simte este perfect normal. De ce procedăm în acest fel? Pentru a-i oferi siguranță și încredere în propriile trăiri.
Autorul trece la alt subiect, și anume, logica. Oricât de multe noțiuni am citi, niciodată nu vom înțelege ”practica” lor. De ce? Datorită faptului că nu doar rațiunea ne ajută să acționăm, ci și stimulii interni, hormonii, emoțiile. Deși tindem să credem că logica ține de raționalul nostru, aceasta are și o parte ”separată” numită logică afectivă. Cea din urmă își creează propriul drum, diferit de logica rațională pe care pretindem că o preferăm.
Ajungem să parcurgem și noțiunea de ”teamă”, cea după care toți tânjim să o reprimăm, fără a ne da vreun interes pentru a înțelege cauzele care au dus la apariția ei. Un rezultat major al sentimentului de teama este descris de reprimarea propriilor dorințe (pe care le amânăm, le desconsiderăm la un moment dat, le evităm, ajungând să renunțăm la ele).
Ultimul concept pe care vreau să îl menționez este ”diferențierea”. Ca oameni, preferăm să ne integrăm într-un grup. Dacă observăm ”mărinimia” liderului, vrem să ”copiem” pentru a ne asemăna cu acesta. Ceea ce nu înțelege conștientul nostru, este că ne sabotăm singuri prin dorința de a fi la fel ca cei din jur. Suntem diferiți, avem idei diferite și acționăm în consecință. Când devenim prea mândrii, ajungem să îi denigrăm pe cei care doresc ”unicitatea”, îi contrazicem, tindem să credem că doar noi avem dreptate. În font, toată această ”nemulțumire” vine din propriile complexe pe care le avem în subconstientul nostru.
Sper ca v-am stârnit interesul. 🙂
Alte recenzii de la Jaques Salome:
