“Darul” este ultimul roman scris de Vladimir Nabokov în limba rusă, limba sa mamă. Și totodată ultimul roman scris de autorul rus, care a și marcat despărțirea sa de lumea aceasta. Cartea a fost publicată inițial în anul 1938 și este un roman de ficțiune, deși redă mai multe biografii și autobiografii prin subiectul său.
Romanul “Darul” reprezintă o odă adusă literaturii ruse, amintind de operele lui Gogol, Pușkin, Tolstoi
Cu toate că de la Vladimir Nabokov am citit “Lolita”, aceasta este cu totul altfel. „Lolita” mi-a plăcut ca scriere, deși nu și ca subiect și personaje. Dar „Darul” este un roman prea greoi, prea încărcat pentru a fi pe gustul meu. Dacă poate aș fi mai familiarizată cu operele tuturor scriitorilor ruși sau nu care sunt amintiți și proslăviți în carte, ar fi altfel.
Și totuși, nu pot să zic că nu mi-a plăcut nimic la acest roman. Povestea lui Feodor Godunov-Cerdințev, un poet imigrant care locuiește în Berlin, este destul de captivantă. Personajul ne descrie într-un soi de autobiografie despre viața sa actuală, despre familia sa, frații, surorile lui. Dar mai ales despre tatăl său un naturalist cu o pasiune imensă pentru fluturi și lumea lor. De altfel, această pasiune îi unește pe cei doi și nu de puține ori Cerdințev călătorește imaginar împreună cu tatăl său, în căutarea de noi specii de fluturi și noi aventuri.
Poetul rus imigrant trăiește modest, iar poeziile sale nu sunt atât de apreciate pe cum ar vrea el
Cu toate acestea, el face parte dintr-o societate artistică a Berlinului, în care cunoaște, descoperă și este impresionat de anumite figuri. Visul cel mai mare al lui Feodor este de a scrie o carte măreață, o carte destul de asemănătoare precum este însăși această carte despre care scriu acum.
“Darul” este un roman-autobiografie a lui Feodor Godunov-Cerdințev, personajul narator. Este o bucățică literară de care iubitorii literaturii și clasicilor ruși s-ar putea îndrăgosti la prima vedere. Sau citire, în acest caz. Dar, după cum am menționat mai sus, eu pur și simplu nu am fost pe aceeași lungime de undă cu ea. Mai ales în anumite capitole ale sale. Dacă s-ar putea spune așa, volumul acesta nu este despre oameni și povești, ci mai mult despre proza și poezia rusă în deplinătatea lor.
Alte recenzii de la Vladimir Nabokov:
