Poezia – acest izvor nesecat de emoții și trăiri sincere, această viscerală nevoie de a ne simți cum bate inima în ritmul sincer al rimelor alcătuite cu mult talent. Poezia – acest demers al umanității în care nu mai e loc de fariseism și doar sinceritatea mai poate trona. Se spune și se scrie mult despre poezie, despre nevoia noastră de liric, de empatie și de literatură fără rezerve. Această necesitate dictată, poate, de realitățile noastre ne convinge să revenim la strofele pe care le găsim de-a dreptul tămăduitoare. Și ne potolim setea de ritmicitate, setea de frumos, sorbind poezia lăsată de poeți magistrali.
Din fericire, noi, cititorii contemporani, avem privilegiul de a descoperi diferiți autori prodigioși, conectați la rețeaua realității, care fac din poezie un adevărat demers, un speech eliberator, în care ascund cele mai confuze, cele mai orbitoare stări ale umanității. Același scop îl atinge și Gabriel Dinu în al său volum de poezie „De la un capăt la altul”, apărut la editura Siono. Autorul taie în carne vie, diseacă tot ceea ce înseamnă moarte, viață, resemnare, arătându-ne nouă acele paradoxuri în care ne complace.
În poemul său „Existența”, rostește următoarele versuri:
„Existența e atât de ciudată, / între praf, prafuri și scrum…
Ce faci tu când / Diavolul cântă la pian / la un concurs de talente?”
Efemeritatea și dorința acerbă de slavă, de validare a emoțiilor proprii transcend din rândurile acestor versuri. Diavolul lui Gabriel Dinu a uitat de corectitudine politică și trăiește într-o lume plină de măști:
„Ei poartă măști / peste alte nenumărate măști / Ei poartă mănuși/ peste alte mănuși de carne / ce le îmbracă oasele./ Ei nu mai visează, / ei speră doar.”
Dacă e să aruncă o privire introspectă asupra acestor poezii, observăm că Gabriel Dinu le conferă forma unui monolog, bun de rostit întru trezirea cititorului, întru scoaterea sa din zona de confort în care se autocomplace, ceea ce pare de-a dreptul o muncă sisifică pentru un autor de poezie. Conceptual, aș încadra acest volum în poezia meditativă, în care jumătățile de măsură, finalurile deschise sunt cele care fac cu adevărat diferența.
Merită oare această carte atenția ta, cititorule? Răspunsul este afirmativ. Deoarece:
- poezia lui Gabriel Dinu este de o simplitate rarissimă;
- narațiunea sa se ascunde în mici detalii, care la un loc formează o adevărată poziție civică;
- maturitatea și abordarea sa fermă dau poeziei sale o notă de anvergură, plăsmuită fiind din zeci de emoții duse până la extremă.
În cazul meu, acest volum de poezie se încadrează ușor în categoria cărților și autorilor descoperiți cu deosebită plăcere și pe care o voi recomanda cu afecțiune celor dragi. De ce? Pentru că poezia e un soi de talisman, bun de purtat și de dăruit, zi de zi.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Editura Siono
Alte recenzii de la Gabriel Dinu:
