Pot iubirea și ura să lege două persoane pentru totdeauna?
”Demonii Trecutului” de Cristina Zegheru este o carte profundă, autoarea lăsându-ne să pătrundem în gândurile protagonistei și să ne pierdem acolo, ca în propria noastră invenție de viață.
Povestea este învăluită în mister, conturată pe alocuri de un suspans prelungit care te ține cu sufletul la gură, în așteptarea acțiunii. Despre suferință, dragoste și ură vom înțelege mai bine parcurgând întreaga lectură, unde ne sunt evidențiate stările sufletești ale lui Catlin, într-o manieră intimă, dureroasă și brutal de sinceră.
De la iubire la ură este doar un pas, dar nici de la bunătate la răutate nu este mai mult decât o treaptă. Evenimentele petrecute într-o viață de om, lungă sau scurtă, sunt menite să ne facă mai puternici, mai implicați, mai atenți la tot ce se desfășoară în jurul nostru. Dar ce se întâmplă atunci când te pierzi pe tine în abisul durerii și al suferinței, când totul în jurul tău se destramă și nu găsești nicio cale de întoarcere la suprafață?
Mă simt pierdută pe mare, în așteptarea unui vas care va naufragia datorită cântecului meu ademenitor. Simt că îi pot pedepsi pe cei care mi-au făcut rău și îi pot salva pe cei care mă ajută.
Rațiunea și sufletul sunt două entități total opuse, care ascultă de propriul lor glas și intră în conflict unul cu celălalt atunci când nu mai au interese comune. Fiecare dintre cele două ascunde câte un secret, iar fiecare secret se strecoară în colțuri protejate ale inimii. Rațiunea se alimentează cu vinovăție, regret și îndoială, creând în inimă sentimente contradictorii și sufocând emoțiile dătătoare de dragoste, iar inima ajunge să plângă de dezamăgire și să se spargă în bucăți.
Sufletul cuprinde universul și vede totul prin ochii noștri, el se ghidează după tot ce simte interiorul și fructifică toate frumusețile ce au strânsă legătură cu inima. A iubi este un drept câștigat prin naștere, pe când a fi rațional este o constrângere a creierului, care intră în panică atunci când lucrurile îi scapă de sub control.
Ce ești dispus să faci pentru a te regăsi și a te aduna bucățică cu bucățică: cauți ultima fărâmă de putere pentru a te răzbuna pe tot din jurul tău, te rupi de lume și defilezi asortat cu diferite măști menite să-ți ascundă interiorul, sau lupți contra monștrilor ascunși, până la final?
Văd în privirea ta o sferă luminoasă, semitransparentă, care te ține captivă ca într-un cocon. Este mantia ta pe care ai format-o și ai pus-o în jurul oamenilor. Ești prinsă într-o iluzie pe care încerci să o renegi. Evadează.
Catlin era o adolescentă normală, veselă și plină de viață, până când destinul a aruncat-o în ghearele nemiloase ale tristeții, separând-o de restul lumii într-un haos generat în permanență de coșmaruri și umbre întunecate. Ea își părăsește locul natal, neavând ce să mai lase în urmă, căci tot ce fusese important pentru ea dispăruse deja.
Hotărâtă să lase de-o parte trecutul pentru a se putea vindeca, se redirecționează către un loc nou, unde nimeni nu o cunoaște și are șansa să o ia de la zero. Aici întâlnește oameni care o ajută să prindă încredere, să capete siguranță și respectul cuvenit. Tot aici găsește și dragostea, sentiment nou în viața ei amoroasă practic inexistentă. Catlin și iubirea, două enigme greu de înțeles, stau față în față și se întreabă fiecare ce are de făcut.
Catlin nu știe să reacționeze în fața sentimentelor afective, deoarece violența și dezamăgirea au fost etichete puse pe sufletul ei în ultima perioadă. Confundă amorul cu prietenia, și încearcă să se agațe de ceea ce simte pentru a scăpa din ghearele depresiei în care este sortită să pice, dacă nu găsește puterea interioară să se refacă complet de trecut.
Duncan simte o legătură puternică față de ea, de când îi percepe prezența lângă el, prima dată, în biroul directorului. Este un sentiment pe care nu și-l poate stăpâni sau controla, dar cu toate astea decide să stea departe de Catlin, cea care îi răstălmăcește gândurile și îi topește sufletul la primul contact cu ochii ei. Este ceva ciudat între ei doi, căci legătura care se simte dincolo de cuvinte este din alt tărâm, mult mai îndepărtat.
Nici viața lui nu este presărată doar cu bucurii, dar este un băiat cu caracter puternic și cu valori bine implementate, care gândește profund și mult mai matur față de vârsta pe care o are. Pentru Catlin și ieșirile ei traumatizante, Duncan simte neputință, dar și o dorință surdă de a o scoate din lumea ei și a o ajuta să se vindece complet de teama care i-a pus stăpânire pe viață.
Luptându-se cu focul său interior, Duncan găsește în el puterea de a se îndepărta de Catlin, sperând astfel ca ea să găsească singură drumul către lumină, bazându-se doar pe propriile sale puteri. Căci într-o lume plină de monștri, singura persoană capabilă să-i învingă este chiar stăpâna lor. Uneori, despărțirea face lucrurile mai grele la început, dar întotdeauna soarele strălucește mai puternic după furtună.
Nu știu ce conexiune este între noi, dar ochii tăi spun mai mult decât o fac cuvintele. M-am îndrăgostit de tine înainte să-mi fi dat seama, iar acum încep să înțeleg de ce mi-a fost teamă de iubire.
Este important să apelezi la rațiune atunci când ești pus în situații dificile, când trebuie să analizezi și să cântărești evenimentele, dar ultimul cuvânt e bine să îl aibă sufletul, căci ”în viaţă trebuie să atingi ceea ce este invizibil ca să devii vizibil. Şi doar inima poate face imposibilul să devină posibil”.
Dar oare, iubirea este întotdeauna suficientă pentru ca doi oameni să găsească drumul unul către celălalt? Rămâne de văzut dacă și în acest caz, iubirea schimbă tot…