Vreau să va scriu câteva cuvinte despre o carte care m-a impresionat profund, care mi-a dat foarte mult de gândit și m-a trezit la realitate. „Destine la limită” de Katie McGarry este o adevărată poveste de viață, care ridică extrem de multe semne de întrebare și care lasă fiecare cititor să găsească răspunsurile potrivite, în funcție de ceea ce a înțeles din evenimentele ce îi sunt prezentate. Intriga consider că se poate interpreta, că există multe teme de discuții pe seama ei, pentru că avem o combinație între probleme adolescentine, dragoste, boli psihice, negare, trecut tragic și prejudecăți. Lista poate continuă, dar cred că am reușit să surprind elementele principale.
Echo era o fată ca oricare alta, cu un iubit, prieteni, plăcută de colegi și de profesori. Până când ceva se întâmplă și devine „fata cu cicatrici pe mâini”. Nici ea nu știe ce i s-a întâmplat, pentru că organismul ei suprimă acea amintire groaznică, făcând din Echo o bombă cu ceas, gata oricând să facă BUM. Din fata populară devine fata singură, neînțeleasă, ciudată, care se ferește de lume. Pe aceeași lungime de unde putem considera că este și Noah, un băiat care nu dorește să interacționeze cu oamenii din jur, pentru că el are un țel, să aibă bani să își ia frații sub tutelă. Muncește din greu pentru acest lucru și ar face orice să fie împreună cu ei. Ce au în comun Noah și Echo? Își doresc cu ardoare să fie „normali”, se agață de firul de realitate din viața lor, însă din păcate, acesta este prea subțire și se poate rupe oricând. Se întâlnesc, la început nu se suportă, dar încet, încet, granițele se depășesc, măștile cad și se îndrăgostesc.
Ce te impresionează la această carte este realitatea dură pe care ne-o oferă. O fată cu permanentă frică de trecut, care se agață de oaza ei de liniște, pictura, pentru a se consideră normală. Un băiat care încearcă să își uite traumele și trăiește ancorat în prezent, dar nu pentru el, ci pentru frații săi. Altruiști, singuri, triști, găsesc alinare în fiecare, și deși diferiți, se atrag. Relația lor nu a părut forțată, a curs lin, cu timpul, pe măsură ce încrederea devenea din ce în ce mai mare și culmea, nu am avut tipicul caz de „băiatul cucerește față”. Nu!! A fost ceva simultan, în care amândoi și-au asumat sentimentele, deși știau că trăiesc într-o lume extrem de complicată. Au avut curajul însă să își dea o șansă.
Mi-a plăcut extrem de mult accentul pus pe rolul asistenței psihologice din școli, pe modul în care un ghid bun poate ajută un adolescent cu probleme, care nu știe încotro să se îndrepte. Mi-a adus aminte mult de „Zece respirații scurte”, pentru că și acolo K.A.Tucker a punctat extrem de frumos același aspect. Aspectul social este foarte bine subliniat și ridică multe semne de întrebare. Te face să te gândești la importanța unui sfat bun pentru o minte în dubii, neîncrezătoare și temătoare. În același timp poate să fie și o terapie pentru tine, pentru că sigur există mulți cititori care se regăsesc în acțiune.
Merită notă 10 „Destine la limită” de Katie McGarry ? I-aș da mult, mult mai MULT 🙂
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Katie McGarry:
