Oana Sandu ne oferă o lectură aparte, un roman autobiografic, încărcat cu sentimente dar departe de sentimentalisme. Cartea alternează două planuri – realitatea obiectivă, în care se lasă purtată pe căile întortocheate ale iubirii și realitatea subiectivă, în care caută să-și cunoască și să înțeleagă mai bine emoțiile.
Aflăm din primele pagini că autoarea a locuit în Norvegia și că s-a confruntat cu mai multe dificultăți majore. Pornind de la propriile experiențe, centrându-se pe cea care aduce în prim plan divorțul, Oana Sandu pornește într-o călătorie spectaculoasă în lumea interioară, Palatul de cleștar, cum numește simbolic acest univers. Ea explorează diversele emoții care au încercat-o în perioada divorțului și, prin dialoguri cu fiecare dintre acestea, arată cum le-a abordat și cum le-a integrat. Călătoria nu este deloc ușoară pentru că “o rană după ce a fost cusută și lăsată să se vindece nu mai vrea cu niciun chip să fie zgândărită”.
Cu sufletul tremurând, împachetasem patruzeci de ani de viață în câteva cutii şi păşisem apoi în plină iarnă norvegiană, pe un drum complet nou, luând viața de la capăt…
Cine se așteaptă să citească un roman în forma clasică va avea o surpriză, întrucât cartea aceasta are un ritm al ei, alternează trecutul cu prezentul, gândurile cu faptele, iar povestea curge într-un mod deosebit. Cine va avea răbdarea să o parcurgă până la final probabil va simți nevoia să recitească anumite pasaje, sau chiar întregul volum. De ce? Pentru că dialogul pe care îl poartă personajul principal cu furia, supărarea, frica, tristețea sau vinovăția este de fapt, un ghid de abordare a emoțiilor, util oricui dorește să își analizeze sinele interior. Trebuie să vă mai spun că mare mi-a fost încântarea când, spre final, am descoperit și un dialog optimist, cu dorul.
Cartea se dovedește un prieten de nădejde pentru toți cei care suferă după despărțirea de persoana iubită. Nopți nedormite? Sărbători în solitudine? Ce-și propune eroina după divorț? Până la însănătoșirea vieții sufletești – să o ia de la capăt, pas cu pas, obiectivul fiind să treacă cu bine peste ziua de mâine. Știa că numai inițiind ceva, “mișcându-se”, avea să străbată iarna grea a suferinței. Mișcarea a îmbrăcat forme diverse, de la sport la mișcarea ideilor. Prin tot ceea ce a intreprins, valorificând resursa iubirii (la un moment dat scoate la lumină iubirea de sine), Oana Sandu este un model pentru persoanele ce traversează etape de viață similare. Nu contexul este important, ci etapele.
Consider că această carte este aducătoare de speranță pentru că autoarea, reușind să treacă cu bine peste toate suferințele și incertitudinile, dezvăluie metodele pe care le-a aplicat și acțiunile pe care le-a întreprins. Există o multitudine de cărți cu sfaturi ale specialiștilor din diverse domenii, frumos aliniate cu bulinuțe, dar mult mai pătrunzător este mesajul când cineva povestește, la cald, ce a simțit, ce a gândit și ce a făcut concret după o despărțire. Și mai ales, cum a depășit de acestă etapă de viață.
Ca de obicei, nu vă povestesc cum se termină povestea, dar nu mă pot abține să vă împărtășesc că mi-a lăsat o stare de bine, că toată negura care învăluie primele pagini se estompează și câteva raze de soare încălzesc atmosfera.
Alte recenzii de la Oana Sandu:
