„Te-ai gândit la dor în tot pustiul pe care te-ai decis să-l conturezi între noi?”
În această notă începe călătoria alături de Ella, o călătorie plină de durere, suspine, întrebări și dialoguri.
Ella trece de la o poveste de dragoste plină de aventură, necalculată și pasională la suspine și durere. După ce se aruncă fără să gândească prea mult într-o poveste pe care nu are control să o scrie, ajunge să se îndepărteze de ea atât de mult încât moartea i se pare cea mai ușoară cale de scăpare.
Am trecut împreună cu Ella prin dialoguri cu mine, cred că fiecare dintre noi am trecut prin durerea creată de pierderea unei iubiri și am uitat să ne mai iubim pe noi, am mai uitat să ne ascultăm sufletul și am fi făcut orice pentru a putea opri durerea insuportabilă de pierdere.
În acele momente de durere la fel ca și Ella ajungem să nu ne ascultăm sufletul, să nu mai vedem un viitor, ci tot ce putem simți este durerea creată de trecut, iar prezentul devine un necunoscut.
Prin această carte nu doar am simțit că am un dialog cu mine, am simțit că am un dialog sincer și fără paravane cu autoare, care te ajută să te găsești, să îți găsești sufletul, să înveți să te iubești și accepți că iubirea nu este doar lapte și miere. Că iubirea te poate lăsa gol și pierdut dacă nu înveți să ai dialog cu tine.
O carte ce trebuie citită în liniște, doar tu cu tine, trebuie să îți dai voie să înțelegi povestea lui Ella.
„Trebuie să învățăm să ne iubim pe noi înșine înainte de a putea suporta eternitatea morții”
