Recenzie ” Dincolo de bine, dincoace de rău” de Aurora Liiceanu și Alice Năstase

Două doamne, pline de o noblețe aparte, Aurora Liiceanu și Alice Năstase, îți aștern verva condeiului și neastâmpărul trăirilor într-un amestec de dizertație, mărturisire și pildă, prin intermediul căruia dezbate problemele femeii în contextul post-modernismului avânt al actualei societăți care, privit dintr-un anumit unghi, pare a fi un etern război între noii Adam și Eva care se dovedesc a fi cu mult mai orgolioși decât cei din Grădina Raiului.

Fără a avea pretenția epuizării acestui vast subiect, cel două femei își adună în această carte, numită atât de sugestiv ” Dincolo de bine, dincoace de rău”, trăirile, gândurile și visele într-un ghem intempestiv în care zvâcnetul surâsului nostalgic și dansul șeherezadic al oscilației între împlinire și neîmplinire joacă rolul flux-refluxului care biciuie și îmbrățișează într-o chinuitoare alternanță a simțirii.

Cu o ușoară tentă de feminism, lucru deloc de blamat, cele două doamne cos și descos atât sub aripa experiențelor proprii, cât și sub aspect științific, conviețuirea dintre El și Ea, trecând acest subiect printr-o cursă între senzorial și rațional, coborând și urcând, zgomotos sau în surdină, prin labirinticul fel de a fi al femeilor, între castitate și voluptate, încorsetare și desfrâu, docilitate și adulter, adăugând un strop de nostalgie, dorință și ceva în plus, contribuind astfel, într-o măsură mai mare sau mai mică, la dezvoltarea unei spovedanii ceva mai altfel.

Lectură plăcută.