Recenzie Prin Perdea de Aurora Liiceanu

De fiecare dată când văd o carte semnată de Aurora Liiceanu nu pot să nu o cumpăr. Scrierea ei mă fascinează și mă liniștește. Cu un talent aparte, nu doar într-ale psihologiei, eu o văd drept o variantă feminină a lui Irvin D. Yalom – renumitul psihanalist american cu reale talente literare!

Prin Perdea a fost printre primele cărți semnate de Aurora Liiceanu pe care le-am citit. Este o carte autobiografică unică, ce ne oferă o perspectivă deosebită asupra vieții autoarei. Practic, cititorul stă la fereastră și, după perdea, îi analizează viața scriitoarei.

Ca-ntr-un puzzle, fragmente din anii de studiu, din perioada comunistă, dar și din cea postdecembristă de unesc formând portretul unei femei ce a devenit o emblemă a psihologiei românești… sau, mai bine spus, portretul unei femei ce a reușit să răzbată în ciuda obstacolelor și, adesea, a mentalităților! În prim plan se află fiul autoarei, dar și traseul ei profesional. Prin Perdea conține interesante remarci la adresa psihologiei sau la adresa mentorilor pe care Aurora Liiceanu i-a avut.

Tot aici sunt evocate prietenele apropiate și momentele faste sau mai puțin faste trăite împreună. Experiența trăită pe când, în urma afacerii cu Meditația transcendentală, autoarea a fost repartizată pe un post de muncitor necalificat la fabrica de textile Suveica este și ea redată destul de amănunțit, fiind subliniat ineditul situației. O altă ipostază ce a generat o povestire inedită, a fost perioada în care Aurora Liiceanu avea o emisiune la Tele7ABC în care, practic, oferea sfaturi psihologice celor ce sunau.

Pe scurt, în Prin Perdea regăsim “micuțismele” psihologiei, prietenii (cea mai pregnantă figură fiind cea a grecoaicei Eleni), copilăria, nevoia descoperirii de sine, enigma atracției între oameni, “serenade, entertainment și cercetare”, relația sex-putere, “causerie între femei «psi»”, viața secretă expusă și… nevoia uni psiholog de psiholog!

Deși limbajul folosit, e ca în toate cărțile Aurorei Liiceanu, ușor de înțeles iar textele seamănă cu  o destăinuire făcută unui prieten bun și vechi, recomand Prin Perdea cititorilor obișnuiți și cu lecturile mai puțin facile. Doar aceștia vor înțelege adevăratul substrat al volumului….