Recenzie “Dispariția” de Dror Mishani

Lectura poliţistă m-a purtat în multe locuri, de la Suedia, Norvegia, Islanda, Anglia sau SUA, însă cu “Dispariţia” de Dror Mishani am călătorit pentru prima oară în Israel, unde am reuşit să descopăr multe locuri interesante şi oameni pe măsură.

Inspectorul israelian Avraham Avraham trebuie să dea de urma unui adolescent care a dispărut din suburbiile Tel Avivului. În cartierul lui Avraham infracţiunile nu sunt foarte grave. Aşa că, atunci când adolescentul de şaisprezece ani dispare şi un profesor al băiatului se implică în mod inexplicabil în anchetă, Avraham se vede nevoit să reconsidere tot ce ştia despre viaţă.

Ca orice roman poliţist, totul porneşte de la o dispariţie sau o crimă, în cazul nostru ne oprim asupra primei situaţii, însă elementul mai neobişnuit introdus aici este că focusul nu cade pe acţiune ci pe personaj. După semnalarea dispariţiei adolescentului, Avraham este în centrul atenţiei. Autorul a creionat un personaj destul de slab, nesigur pe el, cu o mare frică de greşeli şi care pune sub semnul întrebării orice acţiune pe care o face. Atunci când decide să se ocupe de această dispariţie, încearcă să se facă remarcat, însă drumul său va fi foarte dificil. Personal, sunt obişnuită cu detectivi capabili, siguri pe ei, dar văzându-l pe Avraham, m-am îndoit serios de competenţele sale.

Cartea este relatată din dublă perspectivă, cea a detectivului şi cea a vecinului Ze’ev. Ceea ce nu mi-a plăcut foarte mult a fost modul în care autorul s-a repetat în povestirea acţiunii, aceleaşi scene fiind relatată de ambele personaje, într-o manieră distinctă, însă cu acelaşi rezultat. Dinamică acestei cărţi este puţin inconstantă, cea mai bună parte fiind cea de final, unde totul se petrece alert şi toate părerile noastre despre acţiune sunt năruite. Doză de neprevăzut este bine primită, însă nu a reuşit să completeze perfect unele lipsuri ale cărţii, dând un uşor dezechilibru acţiunii.