Nu sunt la prima întâlnire cu autorul și stilul lui de scriere are ceva aparte care mie personal îmi place foarte tare. Și Un proiect sângeros are la bază o analiză psihologică impresionantă și profundă, iar în Dispariția lui Adele Bedeau, autorul nu se dezminte și reușește să disece perfect gândurile și trăirile personajului principal. Un roman static, de analiză, care reușește să captiveze.
Este povestea unui inadaptat social. E fascinant să urmărești modul în care gândește un om ce stă tot timpul la pândă, care are impresia că este continuu urmărit și sub lupă. Iar modul în care îi sunt redate gândurile pare absolut real, chiar dacă mintea lui este un haos și este dominată de o spaimă absolută. E logic ca, după o pândă de 20 de ani pentru a nu fi prins, percepția oricărui gest să fie extrem de sensibilă și instabilă, capul tău e atât de plin de suspiciuni, la care abia faci față, încât totul o ia pur și simplu razna și orice gest capătă proporții catastrofale. Culmea e că am ajuns să-l simpatizez pe ciudat, să-i doresc să se adapteze, chiar și un pic de fericire i-am dorit. Pentru că nu e rău, e inocent, are gândurile unui copil. Se entuziasmează foarte ușor, se deprimă la fel se ușor, speră să se ridice la înălțimea așteptărilor și este dezamăgit din cauza modului foarte timorat în care percepe lucrurile. Este tot timpul frustrat și absolut îngrozit de orice apropiere umană. Dar nu pentru că urăște specia, ci pentru că îi e frică de urmări și că ar putea fi umilit.
Trăiește o teamă irațională față de orice fel de situație banală, are tot timpul impresia că este observat și judecat de către persoanele cu care interacționează și că, mai devreme sau mai târziu, se va face de râs. Problema lui pare a avea ca și cauză lipsa afecțiunii și a atașamentului părintesc în copilărie, dar și alte evenimente tragice ce i-au marcat adolescența și și-au pus amprenta pe psihicul lui deja instabil. Fobia socială îi afectează viața pe plan personal și profesional, modul negativ în care reacționează la situații inofensive este determinat de anxietate care, la final, îl va împinge la gesturi dramatice. În ciuda acestor inconveniente, riscă tot mai mult pentru a facilita orice fel de apropiere cu oamenii pe care îi consideră plăcuți și care îl atrag. Dar rezultate îi par dezastruoase.
Fobia socială este un subiect la modă. Anxietatea este la modă și, câteodată, din punctul meu de vedere, folosită ca scuză pentru multe carențe și lipsuri la nivel de caracter uman și moralitate. Ai ocazia și scuza să nu mai fii catalogat nesimțit sau prost-crescut deoarece suferi de anxietate și transferul de responsabilitate se face pe „nesimțite„. Nu tu ești de vină pentru acțiunile și vorbele tale, nu tu ești responsabil pentru gândurile lipsite de moralitate și etică, ci frica de societate, de umilire și batjocură. Răutatea și agresivitatea prostească sunt protejate de zidul „de înțeles„ al anxietății. Dar în această carte nu avem de-a face cu un impostor, personajul nostru chiar suferă de inadaptare și nu se folosește de nesimțire sau de lipsa de empatie ca de niște arme.
Alte recenzii de la Graeme Macrae Burnet :
