În viață n-ar trebui să colecționăm mașini de lux sau bijuterii de firmă, ci momente de bunătate și amintiri cu oamenii ce ne-au atins sufletul.
Doamna Harris este văduvă de douăzeci de ani, fără urmași; a avut o căsnicie trainică și liniștită, și-a iubit și respectat bărbatul și a fost la rândul ei iubită, dar la moartea acestuia s-a trezit că din pensia de văduvă nu-și poate permite nici măcar un trai decent. S-a văzut nevoită să se angajeze ca menajeră pentru a supraviețui. Și muncește timp de 6 zile de săptămână în case bogate, la oameni din pătura înaltă sau aflați în plină ascensiune. Nu vă gândiți că asta o ajuta să pună bani la saltea, dar își poate satisface tabieturile de văduvă singură: un bilet la teatru, un ceai bun, o vizită la cofetărie, un bilet la cursele de câini, o carte bună, o haină puțin mai dichisită. Lucruri mărunte care să-i mai însenineaze singurătatea.
D-na Harris este o tipă imprevizibilă, dar practică și hotărâtă. Când îi vine câte o idee năstrușnică, nimic n-o poate determina să se oprească până nu face ce și-a pus în cap. Și într-o zi, doamna Harris vede într-un dulap pe care îl aranja la o clientă două rochii Dior și înțelege în sfârșit ce înseamnă și cât de tare îți poate bulversa viața fascinația modei.
Harris trebuie să aibă o rochie Dior pe care să o agațe în dulapul ei vechi de acasă, pe care n-ar îmbrăca-o poate niciodată pentru că n-ar avea unde, dar trebuie să o aibă și să fie a ei, restul sunt detalii. O rochie Dior este planul. Și ca să o aibă ar trebui să facă câțiva ani economii, drastice…după care tot ce-ar mai avea de făcut, ar fi să zboare la Paris, să viziteze casa Dior și să-și ia rochia la care visează. Acesta e planul, dar socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg.
Am putea spune că este o carte despre o rochie, dar nu este. Rochia doar pune bulgărele în mișcare. Bulgărele, mic inițial, este d-na Harris, dar modul ei de a fi și de a face lucrurile face ca în timpul rostogolirii să crească considerabil, sufletește, lipindu-se de tot felul de oameni pe care-i întâlnește, care o ajută și pe care-i ajută, pe care îi îndrăgește și care o îndrăgesc și care îi devin prieteni. Este despre umanitate, empatie și prietenie. Și despre cât de important e să crezi în visul tău. Mai ales atunci când este absurd și fără sens pentru restul lumii. Dar este mai ales despre cât de frumoasă, imprevizibilă și plină de surprize e viața dacă o trăiești.
M-a încântat d-na Harris cu modul ei de a privi viața și cu sistemul ei de valori bine pus la punct. Nu e o persoană ușor impresionabilă sau ușor de scos din ritmul ei și probabil în această stăpânire de sine și în egalitatea cu care privește șansele tuturor la fericire constă farmecul ei, ca și succesul.
Vreți să vedeți dacă are o rochie Dior în dulap, cum arată aceasta și ce face cu ea? Păi ăsta-i un vis așa că întâi va trebui să îndurați sacrificiile, așa veți gusta plimbarea mai bine și n-o să vă uitați scopul!
Și nu uitați cât de importantă e fericirea voastră. Nu vă mai refuzați micile plăceri chiar dacă unii le consideră mofturi și prostii. Nu mai căutați scuze, nu vă mai gândiți la bani, faceți-vă timp pentru voi. Viața e atât de scurtă și paradisul e chiar după colț!
Ah, și încă ceva…ecranizarea la cartea aceasta e aproape gata! Stay tuned!
Alte recenzii de la Paul Gallico :
