Cu toții știm cum să anihilăm un vampir. Îi punem zgardă făcută din usturoi, îi înfingem un țăruș în inimă, îl decapităm sau, dacă avem norocul a-l întâlni pe timp de zi, îl dăm hrană razelor solare. Dar voi știați că există o metodă de distragerea atenției unui vampir? Da, exact cum ați auzit. De vreți a ține ocupat un vampir nu aveți nevoie decât de o mână de boabe de orez. Așa setat va fi vampirul nostru în a aduna micile bobițe că nici sângele din venele voastre nu-l va mai putea tenta. Cel puțin, așa aflăm din volumul Doren, un hoț neobișnuit.
Cătălin Ioniță reînvie mitul vampiresc, păstrând linia de influență românească, transpunându-l în prezent. Mai exact, în Doren, un hoț neobișnuit avem povestea imaginată a cum s-ar comporta un vampir în zilele noastre dacă s-ar rupe din oaza lui izolată dintre pereții unui castel transformat în legendă și loc turistic. Astfel, îl transpune Cătălin Ioniță pe Doren în București, oraș aglomerat, plin de pungi de sânge amulante, la un pas distanță de a-i ostoi setea tânărului nostru vampir. Doar că, Doren nu s-a aruncat în vâltoarea lumii necunoscute doar din sete și curiozitate. Nu, nu, nu. Doren are un țel: acela de a recupera banii tatălui său de la BNR. Și nu orice bani. Monezi vechi din aur ținute drept tezaur. În același timp, cu această ocazie vrea să îi demonstreze și lui Zbir că nu mai este doar un copilandru și că tatăl său se poate baza pe el.
Drumul lui spre București nu va fi unul lipsit de peripeții, însă soarta face ca pașii tânărului nostru să se intersecteze cu cei a-i Anei, o tânără fără noroc ce pare a face mereu alegeri neinspirate în materie de iubire. Salvând-o pe aceasta de un iubit violent, Ana îi întinde o mână de ajutor și neinspiratului Doren care pare rupt din secolul prezent și un habarnist al capitalei. Mult nu este, și cei doi se îndrăgostesc. Dar ce înseamnă oare iubirea pentru o inimă de piatră? Nu o fi și Doren o alegere neinspirată pentru Ana având în vedere natura lui? Asta rămâne de văzut.
Între timp, Doren nu numai că încearcă să prindă din urmă anii de izolare, recuperând informațiile din lumea civilizată dar descoperă și că recuperarea monedelor nu este atât de ușoară pe cât s-ar părea având în vedere că această bancă ce păstrează averea tătânesului solicită acte și dovezi întru validarea cererii lui Doren. Ba mai mult, acesta descoperă că, pentru a trăi în București, mai are și nevoie de bani de întreținere. Și ca într-un lanț vicios, inevitabil de o slujbă. Ce slujbă și unde? Paznic la BNR. Dar până acolo, Doren va avea de aflat cum se poate deplasa pe timp de zi, ce înseamnă dragostea trupească în mâinile Marcelei și mai apoi, cum să se ferească de un om, descoperitor al secretului său vampiresc.
Doren, un hoț neobișnuit este o lectură ușoară, fără prea mari surprize, pe alocuri puerilă ce nu șochează cu mult. Nici nu plictisește, dar nici nu te surprinde. În același timp, pot spune că autorul reușește să surprindă întocmai inocența personajului necunoscător al lumii și a oamenilor reușind totodată să ofere și ideea de „noroc chior” având în vedere că Doren reușește să întâlnească exact oamenii de care are nevoie – Ana, ce îi asigură un acoperiș desupra capului, și Marcela, ce are relații în lumea „infracțională”. Cum și dacă va supraviețui vampirul nostru lumii noi și periculoase, asta rămâne de aflat de fiecare cititor în parte.
Alte recenzii de la Cătălin Ioniță:
