Drama copilului dotat este o carte scrisă de Alice Miller, psiholog elvețian, care a lucrat mult cu abuzul copiilor (în special psihic) de către părinți.
Încă de la început trebuie să menționez că această carte a stârnit multe valuri de reacții atât pro cât și contra privitor la atitudinea conștientă sau inconștientă a părințiilor față de copii.
Titlul cărții este foarte sugestiv, cartea tratând dramele copiilor sau adulților care și-au pierdut copilăria și identitatea datorită conflictelor interioare ale părințiilor care i-au crescut și a societății care uneori i-a încurajat.
Cartea este scrisă și recomandată atât tinerilor cât și părinților, fie că posedă sau nu cunoștințe de specialitate. Totuși, consider că pentru un psiholog este un must-read precum și pentru viitori părinți.
Citirea acestei cărți e posibil să fie dificilă datorită emoțiilor care le poate evoca. Într-o țară ca România, cu moștenirea a multor generații aflate în conflict intern cu ele însele (datorită regimului comunist), aproape cu toții am fost marcați mai mult sau mai puțin de cele evocate în prezenta carte. Contrar a ce credem mulți dintre noi, suntem victimele multor conflicte inconștiente, iar moștenirea noastră, dacă aceste conflicte nu sunt rezolvate, va fi transmiterea mai departe a acestora viitorilor copii.
Alice Miller a fost curajoasă. Nu este ușor să spui în mod deschis faptul că mulți părinți care au (așa cum percep ei) un stil corect de creștere, de fapt, undeva, au greșit datorită faptului că ei înșiși nu și-au descoperit adevăratul eu în copilărie, iar acum caută o rezolvare prin propriul copil.
Alice Miller vorbește despre eul încătușat din noi, copilăria noastră care a fost marcată de momente când a trebuit să ne depunem autenticitatea și individualitatea pentru acceptarea din partea părinților, societății etc.
Ea a susținut faptul că multe dintre probleme cu care ne confruntăm începând cu adolescența: de la cele sociale până la cele personale, chiar și cele extremiste, își au originea în suferința și furia refulată din copilărie.
Este posibil să citiți cartea fără nicio trăire. Este însă posibil să o închideți cu ferocitate după un număr de pagini. Sau poate veți plânge și vă scufundați în cugetări. Indiferent de reacție, trebuie să vă puneți întrebarea: De ce reacționez astfel? De fapt, Alice Miller nu dorește altceva decât să te încurajeze să îți pui întrebările pe care nu ai îndrăznit până acum, sau să le confrunți în interior.
Pentru psihologi trebuie să fac remarca că această carte este scrisă în viziune psihodinamică, Alice Miller făcând frecvent legături cu concepte psihanalitice.
Cartea nu are o structură clară. De fapt, nu poate fi catalogată nici ca o carte științifică, dar nici ca un jurnal sau ficțiune. Este undeva pe la mijloc, Alice Miller apelând la un mod de a se exprima similar cursurilor universitare sau prezentării în cadrul unei conferințe. Este semi-profesional scris, cu multe picături personale.
De asemenea, cartea tratează foarte pe larg problematica depresiei și a grandomaniei ca simptome ale unei copilării „furate”.
În concluzie, cartea Drama copilului dotat de Alice Miller, este o carte care va pune sub semnul întrebării tot ce ține de creșterea ta ca individ cât și creșterea viitorilor copii. Este o carte pe care fie o înțelegi, fie o renegi. Tu alegi.
Alte recenzii de la Alice Miller:
