Recenzie „Dulce Răzbunare” de Joe Abercrombie

Sunt un fan înfocat al lui Abercrombie, tot ce-am citit scris de el a fost o încantare şi un deliciu pentru mine, iar Dulce Răzbunare n-a făcut excepție de la regulă.

Are câteva mari atuuri pe care ştie să le exploateze la maximum. Primul este genialul univers întunecat pe care-l construieşte format dintr-un cockteil de trădări, de violență şi cruzime, de intrigi politice şi strategii militare, uneltiri şi comploturi, bătălii, relații toxice, totul pe fondul unui război fără sfârşit.

Am văzut iadul. Este un oraş sub asediu.

Al doilea este sarcasmul şi umorul cinic şi sec, fix pe gustul meu, modul imprevizibil în care dintr-o replică ironică şi acidă, care-ți ridică colțurile buzelor, te azvârle într-un abis al atrocitații şi brutalitații. 

Dar, probabil, cel mai mare avantaj sunt personajele. Abercrombie nu creeaza eroi, ci anti-eroi, scursura şi pleava societații, cei mai răi dintre cei mai răi, pe care până la sfârşitul cărții îi aduce la cel mai josnic nivel la care ar putea să ajungă un individ. Te-ai aştepta, având în vedere acest lucru, să fie cele mai detestate personaje, dar, şi aici intervine farmecul si talentul autorului, ajungi chiar să-i îndrăgeşti, să le savurezi fiecare replică mucalită, să trăieşti fiecare succes şi eşec ca şi cum ar fi ale tale şi să nu te poți decide pe care-l adori mai tare. Exploatează la maximum şi scoate la lumină cele mai mizerabile şi „bolnave” tipologii: meschine, crude, sângeroase, schilodite fizic şi mental, cu suflete mustind de ură şi răzbunare, corupți până-n măduva oaselor de putere, lăcomie şi ambiție, cu inimile ciuntite şi goale, perfizi şi ipocriți, egoişti şi malefici, lipsiți de orice valori morale elementare.

Povestea, care ne poartă în universul beligerant, plin de răsturnări de situație şi suspans al trilogiei Prima Lege, urmăreşte răzbunarea unora şi lăcomia altora.

Monza Murcatto, fost căpitan-general al oastei de mercenari, O Mie de Săbii, neînduplecată, sângeroasă si de temut, strânge o banda pestriță care să o ajute să-şi ducă planurile la bun sfarsit. Telul: şapte crime, şapte oameni care-au schilodit-o şi i-au ucis fratele, şapte oameni care trebuie să moară.

Dă-mi doar prieteni răi. Pe ei îi pot întelege.

Banda, în frunte cu Monza, însumează şapte oameni, toți aleşi pe sprânceană şi avizi de câştig:

• Fiori, un ucigaş nordic sătul de faptele comise care-şi caută mântuirea şi visează să devină un om mai bun (din păcate, asta rămâne doar un vis pentru că viața lui are prostul obicei de a nu merge bine, iar bunele intenții îl aduc fix în căcat).
• Prietenosul, un fost puşcăriaş, obsedat de numere, pasionat de bucătărie, posesor al unui calm magic şi a unei forțe de temut. Tăcerea şi pasiunea psihotică pentru numere nu-l fac chiar popular şi nu prea îl ajută să-şi facă prieteni, dar oricum nu ăsta este scopul lui.
• Morveer şi Day, meşter al otrăvurilor şi tânăra lui ucenică, încrezuți, frustrați, egocentrici şi paranoici, cărora le este peste putință să înțeleagă diferența dintre o crimă şi un măcel. Principiul lor e simplu: Prudența mereu pe primul loc. Fără riscuri. Fără accidente.
• Vitari, o veche cunoştintă din Prima Lege, torționară recunoscută şi mamă dedicată, calculată, materialistă, dura ca o stâncă şi extrem de periculoasă.
• Nicomo Corso, mercenar alcoolic, amuzant, spiritual şi corupt până-n măduva oaselor, a cărui minte perfidă nu are egal.
  Aşa e viața de bețiv. Un sfert din ea ți-o petreci în cur, un sfert în genunchi, un sfert în nas şi restul îndoit de şale.

Toți sunt o apă şi un pământ, şi mărşăluiesc pe lângă porțile iadului, iar Monza nu se diferențiază cu nimic de ei: îl are pe dracu’ în ea, iar setea de răzbunare îi întunecă mintea şi îngheață sufletul. A fost un simbol, o deschizătoare de drumuri, admirată şi temută, în egală măsură, dar zilele ei de glorie au apus când cicatricile i-au împânzit şi schilodit trupul. Acum e doar o criminală fără scrupule şi de neoprit.

O adunatură de ticăloşi, şi ce îi face, totuşi, simpatici şi agreabili? Urma de conştiintă, toți fac diferența dintre bine şi rău, şi, în ciuda acțiunilor sângeroase, toți se judeca, au regrete şi realizează că trebuie să se schimbe. Rezonezi cu fiecare în parte şi orice dispariție din scenă te întristează şi dezamăgeşte.

Dar în lumea sfâşiata de război a lui Abercrombie diferența între erou şi ticălos, soldat şi asasin este dată doar de malul râului pe care te situezi, iar traversarea dintr-o parte în alta e la mâna zarurilor şi a norocului.

Titlu: DULCE RĂZBUNARE

Autor: Joe Abercrombie

An apariție : 2017

Editura: NEMIRA - COLECTIA NAUTILUS

Nr. Pagini: 799

Limba: Română

Gen Literar: Fantasy

Nota recenzorului: 9 / 10

Vizualizari recenzie: 1429

Alte recenzii de la Joe Abercrombie: