Înainte de toate, aș vrea să mă laud. Am terminat prima carte SF din cariera mea de cititor împătimit. Poate pentru unii dintre voi nu înseamnă mare lucru, însă pentru mine este o mare realizare. Am ieșit din zona mea de confort și am fost destul de hotărâtă în a termina această carte. Deși am avut momente în care am pus pe hold lectura, am terminat-o până la urmă și nu îmi pare rău. Atenție! Nici măcar filmul nu l-am văzut și m-am încăpățânat să citesc povestea înainte de a vedea ecranizarea. Sunt foarte mândră de mine!!!
Evident, mă refer la „Dune” de Frank Herbert, cartea cult pe care probabil, jumătate din Glob o cunoaște deja. Este o serie de referință pentru genul SF, o carte care a deschis un nou orizont asupra modului de scriere cu elemente science fiction. Este o carte care nu se adresează oricărui tip de cititor, însă cred că tocmai acest lucru o și recomandă. Practic, o să ai parte de o experiență de lectură total diferită și cred că acest lucru o să meargă de minune la CV ul tău de carte.
Dune – seria care a marcat generații și a deschis perspective
„Dune” nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că reputația cărții vorbește de la sine. A câștigat premii precum Hugo și Nebula pentru cel mai bun roman, a fost tradus în multe limbi şi s-a vândut în peste 20 de milioane de exemplare în întreaga lume. În plus, a fost ecranizată, transformat în jocuri video sau un în seriale de televiziune. Orice poartă semnătura „Dune” se vinde imediat și este extrem de bine primit de public.
Dacă stăm să vorbim de elementele ce definesc această carte, probabil tot aici o să mă gășiți și mâine, tastand de zor la această recenzie. Fiind un SF, este clar că vorbim de lucruri care plasează acțiunea în viitor și aduce în prim plan teme delicate, precum supraviețuirea, religia, politica și chiar dorința rasei umane de a evolua în ceva ce depășește capacitățile oamenilor de astăzi. Dorința de putere este prezentă cu desăvârșire, fiind elementul de bază care construiește intriga acestei cărți.
Pentru cei care sunt familiarizați cu termenul de „distopie”, am putea compara „Dune” cu așa ceva, însă nu se poate pune semnul egal între ele. Este totuși, termenul cel mai asemănător pe care l-am găsit pentru voi. Planeta Arakis este cunoscută în tot Imperiul ca fiind cea mai valoroasă. Pe această planetă aridă și aproape acoperită cu deșert se află mirodenia, cu o valoare incomensurabilă. Problema acestei planete este faptul că este populată de viermi de nisip, lucru care impiedică oamenii să își construiască puncte de extrageri. Acești viermi mănâncă totul în cale și sunt suficient de puternici pentru a distruge până și cele mai mari construcții. Locuitorii planetei s-au adaptat la condițiile climatice și au început să își facă haine pentru a reuși să supraviețuiască și își fac rezerve de apă necesare corpului uman.
Ducele Leto este cel care primește misiunea de a avea grijă de planeta Arakis (cunoscută și sub numele de Dune) și se mută aici împreună cu soția lui și Paul, fiul său. În prim plan o să fie însă Paul, care o să învețe să aibă grijă de el și să găsească cheia supraviețuirii pe o planetă deloc prietenoasă. Acesta va cunoaște o întreagă civilizație de Fremeni și va trebui să se ridice la nivelul lor din punct de vedere al curajului și al datoriei față de popor.
Frank Herbert – un maestru al genului SF
Nu știu exact cum a reușit Frank Herbert să dea viață acestui univers, însă consider că i-a reușit acest lucru cu brio. A creat o întreagă lume și a putut să o explice cu lux de amănunte și chiar să aibă sens tot ce spune. Am apreciat muncă sa, implicarea în conturarea universului și totul a făcut click într-o armonie perfectă. Nu am găsit nimic care să nu fie la locul lui său care să nu coincidă cu ce am citit mai înainte, totul fiind extrem de cursiv, corect, dar și foarte complicat.
Pentru un cititor care nu este foarte obișnuit cu SF, lectura devine destul de grea, însă vă recomand să nu renunțați la ea, să o citiți în continuare și vă spun sincer că nu o să regretați. Dacă există o carte care merită efortul explorării acestui gen, aceasta trebuie să fie „Dune”.
Alte recenzii de la Frank Herbert:
