Elixirul dragostei de Eric-Emmanuel Schmitt este un roman de dimensiuni reduse a cărui principală temă este iubirea. Avem de-a face, așadar, cu un roman sensibil, scris într-o manieră liberă și simplistă, care atrage cititorul tocmai prin limbajul său cald și primitor.
Cunoscut în special pentru romanul său numit Oscar și Tanti Roz (un roman emoționant care ascunde povestea vieții unui băiețel care-i scrie scrisori lui Dumnezeu), Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut în Franța, în anul 1960.
Trei ani după absolvirea cursurilor prestigioasei École normale supérieure cu o diplomă în filozofie, acesta obține titlul de doctor în filozofie.
Autorul debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea la Valognes. Schmitt este recunoscut în lumea literară atât pentru romanele sale (Evanghelia după Pilat, Pe când eram o operă de artă și altele), cât și pentru cele trei volume de povestiri: Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007) și Concert în memoria unui înger (2010).
Romanul de față, Elixirul dragostei, este unul alcătuit dintr-o serie de scrisori pe care Louise și Adam și le trimit unul altuia. Aceste două voci ale romanului sunt reprezentate de doi oameni, un bărbat și o femeie, care au avut o relație de dragoste în trecut.
Fiind separați de distanță, aceștia continuă să comunice prin scrisori. În aceste scrisori cei doi își vorbesc despre propria viață, despre lucrurile sau oamenii noi care au apărut în viața lor; dar nu în ultimul rând, printre subiectele lor se numără și dragostea, mai exact elixirul dragostei, dacă acesta există cu adevărat…
Elixirul dragostei este un roman care se parcurge extrem de repede, acest fapt datorându-se atât numărului limitat de pagini, cât și limbajului care este accesibil oricărui cititor. Aș zice că se citește în mai puțin de o oră, deci pentru acei cititori care caută o lectură plăcută, care să nu solicite prea mult nici din punct de vedere al intelectului, cred că este o alegere numai bună.
Personal, cel mai mult m-am atașat de limbajul folosit de autor. Poate sunt prea subiectivă, însă stilul lui Eric-Emmanuel Schmitt mă atrage foarte mult tocmai pentru că este unul limpede și pur.
Eric-Emmanuel Schmitt nu face abuz de cuvinte în romanele sale, ba dimpotrivă, însă chiar și-așa acesta reușește să transmită un mesaj și să contureze o poveste frumoasă.
Cu toate acestea, mi-ar fi plăcut ca romanul să fie ceva mai consistent. Aș fi vrut să știu ce se întâmplă în continuare cu viețile celor două personaje, de îndată de romanul se încheie. Dar, presupun că nu-mi rămâne decât să-mi imaginez eu ce s-ar fi putut întâmpla, nu-i așa?
De la același autorul am mai citit Oscar și Tanti Roz și Milarepa, iar dacă ar fi să le clasez cumva, atunci Elixirul dragostei s-ar afla pe locul al doilea, locul întâi fiind ocupat de romanul Oscar și Tanti Roz, pentru că mi s-a părut mai emoționant și mai profund.
Voi ați încercat până acum vreo carte scrisă de francezul Eric-Emmanuel Schmitt? Ce impresii v-a lăsat?
Alte recenzii de la Eric-Emmanuel Schmitt:
