
Epitetele iubirii scrisă de Cristi Giambașu, care a debutat în 2013 cu romanul Simfonia Iubirii, este o poveste de dragoste interesantă, complexă, care se relevă în multe feluri, trecând de la proză, la poezie și chiar la teatru.
Am avut tare multe așteptări de la această carte și tocmai de aceea i-am acordat mult, tare mult timp lecturării sale. Pe această cale, îi mulțumesc nespus scriitorului pentru exemplarul oferit. Având o copertă ingenioasă, cu puțin mai mult marketing, consider că volumul ar fi avut absolut toate șansele să devină bestseller în categoria cărților de dragoste.
Și exact aceasta este problema. Chiar dacă remarcăm un talent scriitoricesc incontestabil, Cristi scriind cum puțini reușesc, eu nu am putut să rezonez cu această carte. Menționez, din nou, că nu se cade să afirmăm că aceasta e din vina autorului, ci este strict o chestiune de gust. Ori îți place, ori nu.
Acțiunea are o puternică tentă ludică, are un decurs logic și chiar și elemente simbolistice, fiind absolut evidentă vasta experiență de viață care stă la baza scriiturii și, deși am identificat multiple note de originalitate care chiar mi-au plăcut, povestea nu prea m-a impresionat. Nu am fost niciodată o persoană siropoasă și am apreciat, totuși, acest volum pentru talentul de care autorul dă dovadă cu fiecare pagină.
După ce se sărută aproape o oră încontinuu, buzele lor rămân lipite până la adânci bătrâneți.
Concluzionând, romanul Epitetele iubirii este o poveste frumoasă a doi tineri îndrăgostiți, presărată cu mult erotism, dar care nu m-a impresionat așa cum mi-aș fi dorit. Dacă vă plac romanțele scrise cu mult bun gust, v-o recomand din toată inima. Îi mulțumesc din suflet autorului – care este, de altfel, un om foarte fain – pentru că a avut răbdare cu mine și consider că o recenzie sinceră este ceea ce și-ar fi dorit.




