Sunt mamă la puterea a treia și am descoperit cu uimire și bucurie că am multe de învățat de la copii. Înțelepciunea lor precoce, sinceritatea și micile lor strategii delicioase sunt prilej de amuzament și meditație în același timp.
În Eu, o mamă (im)perfectă, Cristina Lincu a așternut pe hârtie poveștile, năzbâtiile și toate replicile interesante și pline de umor ale celor trei băieței ai săi, Alex, Teo și Roby. Toate întâmplările și amintirile care îi au ca protagoniști pe cei trei se află în această carte care pentru mine a fost absolut delicioasă!
Nu aș fi crezut că o astfel de carte cu istorisiri din viața altcuiva îmi va plăcea atât de mult! Cât de mult mi-a plăcut? Atât de mult încât făceam ce făceam și mă întorceam să mai citesc câteva pagini, să mă mai amuz cu replicile celor mici și să îmi mai înseninez puțin starea.
De la creativitatea și de la teoriile absolut delicioase ale celor mici, până la poveștile pline de umor, am apreciat fiecare capitol și m-am regăsit pe mine însămi, am regăsit aici poveștile pe care ai mei le spun despre perioada în care eram eu și fratele meu la fel ca cei trei pitici.
Mi-a plăcut la nebunie faptul că parcă de fiecare dată, autoarea încerca să evidențieze importanța copilăriei, cât de mult contează să păstrăm o fărâmă din ceea ce am avut cândva și să ne permitem din când în când să mai fim copii, arătându-ne bucuria și felul în care copiii reușesc să treacă peste orice.
Cred că viața cu mulți copii este o provocare, este o aventură și o continuă fericire, căci indiferent de cât de greu sau de problematic pare totul acum, sunt convinsă că peste ani, aceste amintiri vor rămâne foarte dragi și de-o potrivă, foarte amuzante.
Am îndrăgit replicile inocente și pline de umor ale celor trei, prostioarele și felul în care aceștia sunt puși pe șotii oricând, oriunde, la orice oră, indiferent de cei din jur. Nu cred că asta e definiția unor copii care nu sunt cuminți, ci a unor copii plini de viață, de creativitate, dornici să își exteriorizeze emoțiile și energia.
Cred că paginile mele preferate au fost cele în care am regăsit teoriile lor și chiar am râs copios. Oricum, aceste două sute de pagini au fost parcurse de mine cu un continuu zâmbet pe buze și recunosc, am încercat să îmi imaginez cum ar fi viața într-o casă cu asemenea super-eroi…și toți băieți!
Mi-a plăcut felul în care a fost scris totul, mi-a plăcut că umorul nu a lipsit din nici măcar o pagină și deși știu că totul este cât se poate de real, am avut impresia continuă că privesc un film de comedie!
Am rămas fermecată de o declarație spusă de Teo: ”Promit să te fac fericită doar pe vecie!” și cred că asta spune multe despre sinceritatea, inocența și dragostea de care sunt capabili copiii! Eu, o mamă (im)perfectă reprezintă partea sinceră din meseria de a fi mamă, partea frumoasă care ne dovedește că fără copii, viața ar fi mult mai tristă și mai monotonă!
-Și nu ești fericită că nu ești dezamăgită? Nu te panica…
Mă bufnește râsul…Cât e de ușor să fii fericit și copiii o știu destul de bine. Noi, din păcate, tot uităm…
Acum că am terminat de citit, cred că Cristina Lincu este într-adevăr o mamă la puterea a treia și sunt convinsă că merită să citiți această carte pentru că vă va fermeca și vă va da șansa să priviți lumea din cea mai sinceră perspectivă posibilă, prin ochi de copil!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Bookzone

Mulțumesc tare mult! 🙂