Eu sunt nemernica – eu mi-am creat viața de Mădălina Maftei nu este acea carte care te învinovățește pentru ceea ce ai trăit – din copilărie până în acest moment. Nu îți pune pe tapet greșelile, nu își scoate în evidență defectele, ci te determină să privești fiecare experiență dintr-o perspectivă care îți poate asigura creșterea, evoluția și dezvoltarea pe plan personal – poate chiar mai mult. Eu sunt nemernica este o călătorie în care te poți descoperi pe sine, acordând mult mai multă atenție emoțiilor – care și negative dacă sunt, să știi că au un scop, îți transmit ceva. – nu trist, dimpotrivă, vindecător, încurajator și motivant să nu te oprești din călătorie, din munca grea de a ”săpa” adânc în interiorul tău și de a deveni, astfel, o mai bună variantă a ta. Nu spun cea mai bună versiune a ta pentru că întotdeauna e loc de mult mai mută ”șlefuire” personală, iar ”cea mai bună” înseamnă de fapt, îmbunătățire continuă.
Evoluția și dezvoltarea personală a ajuns să fie (un domeniu) în tendințe. Toți ne dorim să evoluăm, să ne vindecăm anumite răni – din trecut și prezent, care vin tot din trecut. Tot mai mulți acordă timp, bani și alte resurse extrem de importante pentru propria dezvoltare, investesc tot ce au și e nevoie pentru a avansa pe plan personal și profesional. De ce au legătură personalul cu profesionalul? Se întrepătrund cumva, pe undeva, la un moment dat în viața ta. Ca să ai relații sănătoase și de lungă durată nu trebuie să ai cât mai multe – nu un număr determină durata și felul relației. Ca în relația actuală să nu mai ai parte de suferință de orice fel contează și să știi ce nu mai vrei, să comunici partenerului poate, dar și să vindeci ceva în interiorul tău – răni din adolescență, idei preluate de la alții despre oameni, relații, atitudine, rolul în societate etc.
Te-ai gândit că profesia ta actuală – care te enervează în fiecare zi îți spune doar ”E timpul pentru schimbare”. Amintește-ți mereu că poți, că meriți, că știi, că poți învăța. Teama de nou, confortul și idei precum ”banii se obțin greu”, ”nu poți să ajungi acolo”, ”Cine ești tu să ai propria afacere?”, ”Numai la bani te gândești”, blochează și evoluția profesională a multora.
Eu sunt nemernica – eu mi-am creat viața te ghidează, pas cu pas să acționezi în propria viață, să faci schimbări mici – de efect și cu efecte benefice. Totuși, nu uita, te rog, asta: suntem atât de diferiți, așa că nu totul funcționează pentru toți. Nu ”înghiți nemestecat” doar pentru că așa a zis Mădălina. Vezi cu ce anume rezonezi, ce se aplică pentru tine, readaptează – asta înseamnă dezvoltarea personală.
Eu sunt nemernica – eu mi-am creat viața nu te certă! Nu vii în această viață cu nici un manual de utilizare și nici nu vii deja aici precum un device cu toate update-urile făcute la zi. Vii să vezi cum arată fericirea, dar până la fericire, te cunoști. Ca să fii fericit și să apreciezi ceea ce ești și cum ai devenit, treci prin alte etape absolut necesare:
Drumul spre ceea ce suntem și cum suntem – cu adevărat e pavat cu intenții bune întotdeauna. Blocajele sunt peste tot. Și dacă nu sunt, le inventăm și le punem în calea noastră. De ce? Pentru că ele nu doar opresc și împiedică evoluția sau avansarea ta, ci fac totul cu un scop: gândește, nu te grăbi să dărâmi ce e în fața ta, ai încredere, fă câte un pas – soluția o ai. Petreci un timp ”blocată” ca să ai timp să înțelegi . Dacă blocajul ar dispărea imediat, crezi că nu ar mai apărea altele? Ba da! O astfel de oprire provoacă panică, stres, teamă că nu vei reuși.
Cum se ”traduce” titlul cărții de față? Nu te face nimeni nemernică – nici autoarea nu s-a făcut nemernică, de fapt. Nu e o jignire, ci o invitație la asumare, la preluare a controlului asupra vieții proprii. ”Eu sunt vinovata, eu sunt responsabila, eu am permis multe din lucrurile pe care le-am primit”. Eu am acceptat tot ce mi s-a dat, tot ce mi s-a spus, eu nu am știut care-mi sunt limitele – și nu le-am comunicat, nu le-am trasat.
Și iar nu e vreo acuzație. Nu e, pentru că nu ai avut poate de unde să știi toate astea. Poate chiar, copil fiind, nu aveai cum să spui răspicat că ”nu vreau”, ”nu merit”, ”eu îmi creez viața”. La început, viața e creată de cei care ne cresc, de cei care ne educă, de reguli impuse, atitudine preluate. Mult mai târziu, când începe să doară de nu mai ai cum să ascunzi, realizezi că e timpul să schimbi ceva. Pentru că ești cineva, poți, meriți – și chiar trebuie să știe asta și cei din jurul tău.
Tendința de a învinovăți – oameni, situații, locații, condiții, societate este foarte mare. Vinovăția e un sentiment acaparator. E normal să fie așa. Și vinovat ești doar dacă nu faci ceva să nu mai fii în umbra acestui sentiment – nefolositor. Accepți cum te simți, accepți cum te fac alții să te simți, primești și te identifici cu tot și toate până decizi că ai acceptat destul și nu mai dorești să fii ce-ai fost și cum ai fost. Tu ai rolul principal, îl preiei? Tu ești salvatorul tău, doar al tău – nu ai rolul acesta pentru nimeni altcineva.
Durerea. Fugi de ea ca de naiba. Nu o vrei, dar ajungi să o simți. Asta te face vie, prezentă și conștientă că simți. Durerea are rolul de a te apăra de situații în care nu e necesar să ajungi. Durerea te face atentă, te încetinește sau oprește din a continua pe acel drum. Te întărește, își arată că nu trebuie să te temi de ea. Durerea e parte din tine – e prietena ta, dacă vrei. Durerea te face atentă la tine – la interiorul tău, nu în afara ta.
Doare? Te doare pe tine, pe tine să te întrebi de ce, pe tine să cadă lupa. Tot ce simți devine responsabilitatea ta. Trecutul e plin de momente dureroase – pe multe le cărăm toată viața. ”Am încheiat socotelile cu trecutul”, oare chiar așa e? Dacă le ascunzi nu dispar, nu e ca și cum nu ar fi existat vreodată. Gândește-te, scoate la lumină, vindecă – prin a accepta că există, că te-au ținut pe loc, că n-ai iertat, că vrei să ierți – ”Mă iert pe mine și îl iert pe X pentru tot” – e convingere, e asumare, eliberare și vindecare. Acordă-ți timp pentru fiecare, nu trece peste în câteva minute.
Vindecarea e un proces, durează. Vindecare nu e la fel pentru toată lumea, NU e o întrecere, nu e un maraton, nu e contra cronometru. Ce nu poți schimba, doar acceptă că te-a condus spre ziua de azi, spre cine ești acum – a avut un rol important, chiar dacă nu înțelegi imediat.
Asumarea, acceptarea, vindecarea nu au nimic de-a face cu vreo dorință ascunsă ori exprimată de a avea mereu dreptate, de a dori întotdeauna să dovedești că adevărul tău e absolut. Când vrei doar să-ți fie bine, să te detașezi de tot ce nu te mai ajută să fii tu, să fii liberă, fericită, să nu mai fii nemernica – cea care și-a creat viața în defavoarea ei, de fapt, nu mai dorești să dovedești nimic nimănui. Știi că ai creat în defavoarea ta și că vrei să fii creator încă. De data asta în favoarea ta, pentru binele tău.
Primul critic al tău. Tu ești, nimeni altcineva. Devii chiar și dușmanul tău. Cum? Te crezi insuficient, incapabil de ceva, mai puțin bun decât alții, te compari mereu cu cei din jur, îi consideri vinovați sau acuzi pe alții – ei te-au enervat, el te-a făcut să țipi. Tu ai ales! Reacția ta este o alegere. Acțiunea ta îți va da starea în care nu mai vezi nimic. Pe tine te aduci într-o stare prin care mintea iar te va numi ”vinovată”. Acceptă-te – ai puterea de a schimba reacția în acțiune în care calmul, energia și iubirea să lucreze în favoarea ta.
Eu sunt nemernica are în interior și foarte multe exerciții. Te ajută mult în vindecare și schimbarea pe care ți-o dorești. Recomand să citești cartea – de câte ori simți, să aplici doar ceea ce funcționează, să adaptezi informația la propriul exemplu. Vei vedea că propriile conștientizări nu vor întârzia să apară – integrează-le și vezi schimbările – cum te simți, care e nivelul energiei tale. Apoi ia-ți timpul necesar pentru exercițiile propuse de către Mădălina Maftei.
Eu sunt nemernica – eu mi-am creat viața îți arată că se poate, că nu e nevoie să vină nimeni să te salveze, că nu e dator nimeni să te ajute. Totul începe de la tine: dacă tu vrei, dacă tu faci pașii necesari. Schimbarea cu forța e pierdere de timp.
Alte recenzii de la Madălina Maftei:
