“Farewell Summer” este cel din urmă roman din seria “Green Town” scrisă de autorul american Ray Bradbury. Din această saga mai fac parte cărțile “Dandelion Wine” și “Something Wicked This Way Comes”. Romanul de față a fost publicat inițial în anul 2006.
Este prima carte pe care o citesc de la Ray Bradbury. Și este mai puțin cunoscută decât operele sale “Cronicile marțiene”, “Fahrenheit 451” sau “Omul ilustrat”. Și totuși mie mi-a plăcut extrem de mult și mi-a dat o stare de spirit minunată.
“Farewell Summer” de Ray Bradbury este o operă de ficțiune, cu accente autobiografice
De asemenea, poate fi văzut și ca un bildungsroman, alături de celelalte două volume din seria sa. Cartea urmărește povestea lui Douglas, care alături de fratele său Tom și de prietenii lor din grup încearcă să profite pe cât de mult cu putință de vara târzie care încă stăpânește Green Town.
Este 1 octombrie, ziua când toți pot spune cu adevărat “Adio, vară!”. Aerul este încă călduț, însă toamna și-a făcut apariția. Băieții din oraș încearcă încă să profite de aceste ultime zile minunate. Se aventurează și se joacă prin râpele de lângă orășel. Ei sunt încă niște băieței, niște copii care cred în continuare cu tărie că vor rămâne mereu la această vârstă. Visând cu ochii mari și trăind mici momente de flirt cu fetițele din oraș.
Dar sunt atât de indignați de vârsta adultă încât pun gând rău celor mai în etate din jurul lor. Băieții sunt de părere că singurii vinovați de trecerea timpului și îmbătrânire sunt chiar adulții care par să mânuiască timpul ca niște păpușari. Tocmai de aceea, tinerii vor declara în curând război oamenilor în vârstă cei conduc Green Town.
Cei mici cred că bărbați precum Colonelul Quatermain nu vor decât să-i forțeze să se liniștească
Să fie ceva ce nu sunt. Să se maturizeze și să ajungă la fel ca ei, la o vârstă înaintată. Astfel că băieții în frunte cu Douglas și Tom pun la cale diferite atacuri și piedici prin care să minimizeze acțiunile adulților. Nu se vor da la o parte nici din a speria oamenii bătrâni și nici de la a asedia ceasul din vârful clădirii tribunalului. Însă, chiar dacă sunt atât de porniți împotriva îmbătrânirii și a celor care cred ei că îi împing spre asta, băieții ascultă de un glas de adult ce îi îndrumă cu înțelepciune. E vorba de bunicul celor doi băieți.
Datorită povestirilor și a amintirilor acestuia, a vocii blânde și a ajutorului acordat în situații de criză, cei mici încep să își dea seama că războiul început de ei este unul inutil. Astfel că Douglas înaintează un acord de pace subînțeles cu cei bătrâni și autoritari, lăsând de la el și sfârșind conflictul. Însă în acest război nu a existat doar o parte. Și ceilalți, maturii, l-au alimentat. Astfel că încearcă să îi învețe o lecție pe puștii răzvrătiți.
Iar dacă cei mici sunt porniți împotriva îmbătrânirii, care pare să le tot adauge ani la vârstă, cei mari sunt sâcâiți de inocența și anii puțini pe care îi însumează copiii.
Însă cea mai frumoasă parte a cărții “Farewell Summer”, cea care m-a impresionat și mi-a plăcut mie cel mai mult, este finalul.
În cele din urmă, fiecare dintre cele două generații îi va face un cadou minunat celeilalte. Înainte ca ultima frunză să se îngălbenească și toamna să pună stăpânire pe oraș, copiii și bătrânii vor învăța să lase anii să-și urmeze cursul. Așa cum natura își pune amprenta de la sezon la sezon pe tot ceea ce îi înconjoară.
