„Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury este o carte simpatică, cu o protagonistă tânără și iubitoare de cărți, care ajunge să-și schimbe viața.
Ăsta a fost unul dintre aspectele care m-au făcut să apreciez cartea. Un altul a fost subiectul „cărți”. Încă din titlu ne este pomenită pasiunea pasiunea extraordinară a protagonistei pentru citit. Iar la acest volum titlul chiar se potrivește cu conținutul, nefiind doar o metaforă greu de descifrat.
Fascinația lui Juliette, eroina noastră, pentru lectură și cărți, este molipsitoare
Dar ea nu numai că are acasă volume de tot felul înșirate peste tot și poartă îm permanență cu ea în metrou spre muncă și înapoi spre casă o carte mereu la îndemână. Ea se lasă furată de peisaj și observă cu foarte mare atenție și bucurie ceea ce citesc ceilalți din jur, titlurile cărților, dar și felul în care acestea îi fac pe cititori să se simtă.
În plus, pentru că mereu ia același metrou, ajunge să cunoască din vedere pe ceilalți pasageri pasionați ca și ea de lectură. Și astfel creează în mintea ei povești, nume, pasiuni, relații și drame în funcție de ceea ce răsfoiește fiecare.
Juliette are o viață obișnuită în Paris. Merge în fiecare zi cu același metrou la același serviciu plictisitor, dar călduț, unde câștigă nici rău și nici bine, pentru ca mai apoi să se întoarcă acasă la ea unde nu o așteaptă nimeni și unde are aceleași rutine casnice.
Ai zice că trăind la Paris automat duci o viață fericită, lipsită de griji și foarte puțin banală
Însă tânăra nu are parte de relații prea strălucite, lucrează într-un birou ca mulți alții și se mai și luptă cu melancolia. E singuratică și în același timp îi e comod cu viața ei. Singura fericire adevărată care îi face ochii să strălucească și mintea să țese povești e naveta zilnică cu metroul de acasă spre muncă și invers.
Doar că într-o zi decide să se dea jos mai devreme cu câteva stații și ajunge într-un cartier pe care nu îl cunoaște. Aici se va petrece cea mai mare minune din viața ei, care o va da peste cap și o va impulsiona să schimbe ceva la stilul său de a trăi.
Nimerește în fața unei porți uriașe ruginite care se menține deschisă datorită unei cărți cu un aspect de plâns. Juliette e curioasă și în același timp atrasă parcă de ceva magic din clădire. Aici îi va întâlni pe Soliman și pe fiica sa, Zaide, care îi vor schimba întrutotul existența.
Tânăra va deveni un cărăuș de cărți călătoare, rolul ei fiind acela de a reuni cititori de peste tot cu cărțile potrivite 100% lor. Acest rol i se va potrivi mănușă cu toate că timiditatea și melancolia ei o vor trage înapoi ceva vreme.
Am zis încă de la început faptul că „Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury este un roman simpatic
Am zis asta deoarece cam așa e. Te prinde povestea și personajul și ai vrea să vezi că se întâmplă efectiv ceva cu ele. Dar sincer autoarea nu prea reușește să te țină pe loc prea mult timp, ba chiar devine plictisitoare la un moment dat. De aceea cartea nu e extraordinară.
Nu se întâmplă lucruri fabuloase, miraculoase, extrem de surprinzătoare. Chiar și felul în care Juliette decide să își schimbe destinul e destul de monoton. Dar te poți lăsa liniștit vrăjit de atmosfera bizară din librăria-bibliotecă din care cărțile par că nu se mai împuținează, ci din contra acaparează și cele mai minuscule colțuri. Și, la fel, de personajele tată și fiică, misterioase, cu care femeia leagă o relație la fel de ciudată.
„Fata care citea în metrou” este o lectură caldă, ușoară, dar și amuzantă pe alocuri și motivațională în unele puncte. Deși nu mi-a plăcut prea mult stilul domol și cam lipsit de intrigă al romanului, în cele puțin peste 100 de pagini am descoperit două subiecte de interes: cărțile și curajul de a face o schimbare în viață.
Alte recenzii de la Christine Feret-Fleury:
