Morgan stă pe peron. O femeie necunoscută îi pune bebelușul său în brațe. Femeia necunoscută se aruncă în fața metroului. Sfârșit. Vreau să spun sfârșitul primelor trei pagini și jumătate din „Fata de pe peron”. Nu-i așa că vrei să știi ce urmează după? Fiecare capitol te face să te simți așa.
Acțiunea
Cartea este un thriller plin de suspans, iar Samantha Bailey scrie într-un ritm alert, încărcat de plot twist-uri, fără să plictisească cu descrieri lungi sau detalii inutile. Deși o mare parte a poveștii este centrată pe acțiune, o să ai și timp să te atașezi de personaje, să le detești, să le apreciezi, să cauți să le înțelegi motivele.
S-ar putea ca pe parcursul lecturii să-ți dorești să sari peste capitolele despre trecut. Nu o face. Toate indiciile de care ai nevoie se află în acele capitole. Doar înțelegând ce s-a întâmplat anterior evenimentului de pe peron o să poți să înțelegi finalul cărții.
Laitmotiv
Apropo de final… Acesta, ca întreaga poveste, e fidel unui laitmotiv esențial: Niciodată nu putem cunoaște totul despre persoanele din viața noastră. Alături de elementele tipice cărților thriller și de mister (ancheta poliției, pistele false, întrebarea obsesivă „de ce?”), acest laitmotiv sporește suspansul și te face să te îndoiești de orice.
Pe parcursul cărții o să ai mai multă sau mai puțină încredere în fiecare personaj. O să descoperi că nimeni nu e exact ceea ce pare. O să înțelegi că nu cunoști prea multe despre niciunul dintre personaje, dar că trebuie să decizi în cine ai încredere fără a avea toate datele problemei. La fel ca viața, cartea îți demonstrează că uneori încrederea e înșelătoare, în timp ce alteori e indispensabilă.
Personaje
În ciuda atașamentului față de personaje și a lecțiilor despre încredere din carte, trebuie să îți mărturisesc ceva. Evoluția relațiilor dintre personaje este nerealistă. Personajele sunt conturate bine, povestea care le leagă la fel. Însă, lucrurile se așează puțin prea bine la final. Dacă pe parcurs ai o mulțime de întrebări, la final o să rămâi cu una singură: Care erau șansele ca totul să se termine așa? Dar o să uiți rapid de această întrebare când o să realizezi că aventura s-a terminat și o să îți fie dor de suspansul, frustrările și emoțiile puternice trăite de-a lungul lecturii.
„Fata de pe peron” este o carte bună. Te ține în priză, te face să cauți răspunsuri și să reflectezi la propria ta viață. Dacă ești mamă sau îți dorești un copil, cred că vei privi acțiunea dintr-o perspectivă puțin diferită. Probabil vei fi mai afectată de lectură. Probabil vei înțelege altfel motivele din spatele fiecărei decizii. Cert este că dacă îți place să faci pe detectivul sau să empatizezi cu personajele, „Fata de pe peron” e o lectură petru tine.





