Tot ce știam despre Bukowski înainte să citesc Femei, prima și singura (momentan) scriere a sa pe care am citit-o (în afară de câteva poezii), e că a fost un autor american foarte cunosc și apreciat de public și critică, adică un scriitor musai de citit, pe care nu ar trebui să-l pierd.
Mai târziu, am asistat la prezentarea acestei cărți în cadrul unui club de lectură și m-am decis s-o citesc.
Deși fusesem deja avertizat de limbajul licențios prin care descrie foarte mult sexul, beția, violența, mizeria, am rămas șocat și la un momentan chiar dezgustat de roman. Nu înțelegeam cum poate fi o astfel de carte considerată atât de relevantă în istoria literaturii, nu înțelegeam ce apreciau alții la Bukowski. Mă gândeam serios să-l abandonez, în fond, nu învățam nimic din acea carte, nu îmi plăcea nimic la ea. Era o porcărie de roman care descria cu detalii demne de o minte de obsedat sexual toate femeile pe care le-a avut naratorul de-a lungul timpului. Paginile erau pline de sex, beții, bătăi și altele în acest gen. Eram foarte confuz.
Acum însă sunt mulțumit de mine că m-am forțat să duc romanul până la capăt, care, de altfel, e destul de scurtuț, doar vreo 200 de pagini, și pe care l-am citit ușor după ce mi-am eliminat prejudecățile și sentimentele de moment.
Femei e un roman mai greu de digerat pentru cei care, la fel ca mine, nu sunt obișnuiți cu astfel de literatură. E un șoc să citești așa ceva după ce ai fost îndopat doar cu lecturi cuviincioase, școlare, cu domnișoare respectabile care frecventau baluri pentru a-și găsi perechea. Însă Bukowski nu-și propune să-și învețe cititorii bunele maniere sau să predea morală. Bukowski e sincer, e direct, e incisiv.
Valoarea acestui roman și a operei sale în general constă tocmai în sinceritatea și intensitatea cu care zugrăvește viața oamenilor săraci din America. Printre vulgaritate am găsit numeroase reflecții profunde despre viața acestor oameni.
Ceea ce lipsește, spune Bukowski, este iubirea. Nu a fost iubit și nu știe să iubească. Așa că-și umple tristețea cu tot felul de comportamente distrugătoare.
Oamenii pur și simplu înșfacă orbește orice: comunism, mâncare sănătoasă, zen, surfing, balet, hipnotism, terapie de grup, orgii, mers pe bicicletă, plante medicinale, catolicism, haltere, călătorii, renunțarea la droguri, regim vegetarian, India, pictură, scris, sculptură, componistică, dirijorat, mersul cu rucsacul în spate, yoga, copulare, jocuri de noroc, băutură, tăiat frunza la câini, iaurt înghețat, Bethoven, Bach, Buddha, Iisus, marcă înregistrată, heroină, suc de morcovi, sinucidere, costume lucrate de mână, călătorii cu avionul, New York și apoi totul se evaporă și se destramă. Oamenii trebuie să găsească ceva de făcut în timp ce așteaptă să moară. Presupun că e bine că poți să faci o alegere.
Romanul lui Bokwski e depresiv. M-a întristat, m-a făcut să văd lipsa de sens din spatele a tot, dar m-a apropiat și mi-a arătat și o altă latură a vieții, un alt mod de trai, unul distrugător, decăzut, pe care americanii săraci îl practică din obișnuință, din lipsă de alegeri, din confuzie, din orice… Sex, băutură, droguri, alcool. Fără iubire, doar o plutire pe oceanul nonsensului, alinat doar de un hedonism alienant…
Cartea este formată dintr-un fel de trecere în revistă a numeroaselor partenere trecătoare pe care Henry Chinaski, alter ego-ul autorului și naratorul-protagonist din Femei, le-a avut.
În final, e un roman care m-a izbit prin sinceritatea sa și prin faptul că mi-a arătat un stil de viață pe care m-a făcut să-l simt ca și cum l-aș trăi chiar eu. Mi-a dărâmat anumite prejudecăți și mi-a arătat cât de vastă e literatura și modurile sale de exprimare. M-a făcut să-mi doresc să pătrund mai adânc această viață și probabil că de aceea îi voi citi și celelalte romane.
Alte recenzii de la Charles Bukowski:
