Femeia cu fustă violet de Natsuko Imamura este alegerea mea pentru această zi autentică de toamnă. Coperta este prima care m-a convins – este în ton cu anotimpul în care suntem, dar mi-am și dorit foarte mult sparg gheața în ceea privește literatura japoneză. Recunosc foarte cinstit în fața tuturor asta – am cumpărat cartea, iar apoi am refuzat să o pun pe lista de așteptare și pentru că eram foarte curioasă în privința ei. Voiam să am propria părere despre acest roman – opiniile cititorilor pe care îi urmăresc nu îmi este niciodată suficientă. Dar dezamăgirea de prin online m-a făcut și mai curioasă.
Romanul este scris într-o manieră prietenoasă, acțiunea nu este complicată, iar pentru un roman cu un număr redus de pagini, misterul nu lipsește nici măcar o secundă. Personajele în jurul cărora se petrece mare parte din acțiune sunt două femei – una cu fustă violet (Mayuko Hinō), cealaltă cu pulover galben (Gondō-san). Numele și instructajul oferit lui Mayuko mi-au dat ceva bătăi de cap, recunosc.
Fiecare personaj are un nume, are un trecut și o poveste destul de interesantă. Toate interacționează, mai devreme sau mai târziu, cu Mayuko Hinō – femeia cu fustă violet. Dar până acolo e cale lungă.
M-am întrebat care a fost, de fapt, scopul femeii cu pulover galben? Ea a remarcat-o și s-a tot întrebat cu cine seamănă femeia cu fustă violet? Nu a ezitat când a asemănat-i cu propria soră, apoi cu o fostă colegă de școală. Acesta nu a fost un motiv, căci imediat a renunțat la ideea de a descoperi cu cine semăna femeia pe care Gondō-san a urmărit-o foarte atent – nu doar în timpul liber, ci întotdeauna – neținând cont că mai trebuie să-și respecte programul de lucru.
Ba chiar, dorința ei ciudată de a aflat cine este femeia cu fusta violet, i-a adus și ceva probleme – a avut de plătit daunele produse din cauza propriei neatenții. Crezi că renunțat? Așa ar fu fost firesc. În acest roman nimic nu e firesc, iar asta se poate transforma surprinzător. În ce? Tensiune, clar.
Mai târziu, Gondō-san spune că vrea să devină prietena celei pe care nu o scapă din ochi. Știe unde stă, când și cât lucrează, când rămâne fără loc de muncă. Dacă vrea prietenie de ce nu-i vorbește? Asta m-am întrebat și eu, dar tăcerea e alegerea ei, iar ceea ce urmează dovedește cumva empatia și prietenia pe care femeia cu pulover galben o dăruiește lui Mayuko. După multe interviuri la care nu a fost acceptată, femeia cu fustă violet, are un loc de muncă. Este colegă cu Gondō-san și va uimi e pe toată lumea – șefe și director.
Prea frumos ca să fie adevărat. Mayuko Hinō nu mai e tăcută, râde și cucerește pe toată lumea. Trece foarte repede prin perioada de probă – în doar câteva zile, e rapid promovată și totul se schimbă radical. Cu cât o duce mai bine – strălucește de-a dreptul, cu atât mai repede devine ținta invidiei și bârfelor dintre colege.
Nu, povestea nu se termină cum ai putea crede. Nu e finalul tipic. Roata se întoarce cu rapiditate – dacă azi îți surâde toată lumea, mâine tot succesul căpătat poate deveni inamicul principal.
Femeia cu fustă violet este ușor de citit și te surprinde atunci când nu ai niciun fel de așteptare. Pentru o zi închisă, lectura acestei cărți a fost o bucurie.