„Ferma animalelor” de George Orwell este una dintre cele mai bune satire politice ale secolului XX. Publicată în 1945, nuvela trasează o alegorie perfectă pentru dictatura comunistă din Rusia ce începea să prindă amploare la acea vreme.
Fabula Fermei animalelor spune povestea unor animale care, împinse de neajunsuri și de promisiunile unor vieri la un viitor mai bun, se răscoală împotriva asupritorilor oameni. În urma acestei revoluții, animalele cuceresc ferma și o numesc „Ferma animalelor”. Viețuitoarele întemeiază mai apoi șapte porunci simple, fundamentale cu scopul de a menține vii idealurile revoluției. Din nefericire, viziunea utopică a unei Anglii în care ființele umane au fost alungate, iar animalele trăiesc îmbelșugate, libere și egale care a propagat-o Seniorul (cel mai bătrân porc de la fermă) înainte să moară nu este împlinită. În schimb, porcii și câinii se transformă treptat într-o clasă elitistă, înființând un regim dictatorial al terorii ce profită de ignoranța și credulitatea animalelor analfabete.
Rescrierea istoriei în favoarea conducătorilor, spălarea pe creier a populației, organizarea paradelor pompoase pentru a oferi o falsă impresie a măreției, exploatarea clasei muncitoare, dominația prin frică sunt toate tactici folosite de porci pentru a menține controlul asupra animalelor. Locuitorii fermei tolerează aceste tratamente sub imperiul fricii de oameni și al falsei impresii că porcii de la conducere le asigură siguranța și libertatea, fără să realizeze metamorfoza liderilor lor în locțiitori ale tiranicelor ființe umane. Cele șapte porunci sunt alterate tot mai mult pentru a servi intereselor porcilor, până când sunt înlocuite de o singură poruncă: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”, o variantă distorsionată a unei porunci anterioare.
Personajele sunt de asemenea alegorice. Ființele umane simbolizează desigur burghezia capitalistă care exploatează lucrătorii de rând. După spusele Seniorului, acestea sunt leneșe și lacome, iar toate apucăturile lor sunt vicioase și nu ar trebui replicate de către animale. Antipatia animalelor pentru oameni este atât de puternică încât multe dintre cele șapte porunci sunt dedicate interzicerii activităților specifice umane precum purtatul hainelor, consumul de alcool, dormitul în pat. Porcii care scriu aceste porunci și răspândeau „spiritul animalismului”, sunt liderii comuniști. Seniorul care inspiră animalele la răscoală în primele pagini ale cărţii îl reprezintă pe Karl Marx. Napoleon, porcul dictator al fermei, este o paralelă directă a lui Stalin, iar colegul său exilat, Bulgăre de Nea, îl reprezintă pe Leon Trotsky. Corbul Moise cu poveștile lui despre Muntele de Zahăr Candel, simbolizează Biserica Ortodoxă Rusească. Până și fermierul Jones este o alegorie perfectă a Țarului Nicolai al II-lea Romanov: un conducător incompetent care nu și-a putut menține controlul asupra fermei și a fost alungat de supuși cu ușurință.
Recomand ,,Ferma animalelor” cu mult entuziasm celor care vor să înțeleagă mai ușor modul în care funcționează dictaturile. Exprimarea e simplă și alegoria e clară și cuprinzătoare. Este o carte care poate fi citită cu ușurință de oricine, fiind scurtă și concisă.