Fiecare zi e uimitoare de Adrian-Petru Stepan este un roman de aventuri al cărui acţiune se petrece, la momente diferite din viaţa naratorului, atât în România ultimilor ani de comunism cât şi în Parisul zilelor noastre. Evenimentele se succed într-un ritm alert, descris într-o manieră succintă şi clară ceea ce face lectura uşoară şi relaxantă.
Un străin, într-o piaţă din Montmartre îi propune autorului un târg ciudat: va primi în dar un autoturism valoros dacă va istorisi o întâmplare captivantă. Povestitorul întră în joc şi istoriseşte o întâmplare tragică din copilărie, când, fiind în vacanţă la bunici, pe malurile Dunării, împreună cu patru prieteni, este surprins într-un schimb de focuri între autorităţi şi traficanţii de arme. Acea întâmplare se va răsfrânge asupra vieţilor tuturor participanţilor şi ni se va dezvălui a avea urmări şi conexiuni până în Paris, după douăzeci de ani.
Adrian-Petru Stepan, în paralel cu povestea principală, atinge, printr-un stil jurnalistic (personajul principal fiind el însuşi ziarist) probleme acute ale societăţii româneşti referitoare la braconajul istoric din Munţii Orăştiei, traficul de carne vie sau politicienii corupţi.
Lectura romanului Fiecare zi e uimitoare este facilă şi permite parcurgerea rapida a operei care nici nu este de dimensiuni mari. Aventurile se desfăşoară rapid iar personajele sunt bine creionate, provenind din cele mai variate medii, de la politicianul care încearcă să reducă la tăcere ziaristul prea curios, la preotul cu relaţii în cele mai rău famate cartiere ale Parisului, plecat să aducă acasă o tânără victimă a traficanţilor de carne vie şi până la interlopii gata să recurgă la orice gest pentru a se proteja de indiscreţii.
Ca în orice roman de acţiune, îşi face apariţia şi femeia fatală care, deşi pare a avea un destin tragic, reuşeşte să surprindă cititorul cu o apariţie neaşteptată.
Fiecare zi e uimitoare de Adrian-Petru Stepan oferă momente captivante de suspans iar acţiunea prinde, chiar dacă pe alocuri ea devine de-a dreptul neverosimilă, fiind potrivită clipelor de odihnă şi relaxare întrucât nu necesită un stretching mental pentru a fi parcursă.
Finalul romanului, cu promisiunea Jasnei de a-l revedea pe autor şi cu permisiunea obţinută de străinul misterios de a-şi putea recupera maşina luxoasă dacă va povesti la rândul său o istorie cel puţin la fel de interesantă, ne duc cu gândul că Adrian-Petru Stepan ne va surprinde şi cu alte urmări ale acestui roman.„
Alte recenzii de la Adrian-Petru Stepan:
