Deși nu prea mediatizată în lumea literară, cel puțin nu așa cum merită, cartea ”În fiecare zi moare un celebru”, scrisă de către Alexandru Petre Popescu, are dozajul optim pentru o carte care te destinde și te prinde în același timp, fiind extrem de bine structurată într-o ascensiune nu neapărat tăioasă, dar cu siguranță penetrantă, reușind cu o abilitate demnă de invidiat să facă din Dinu, personajul principal al cărții, arhetipul actualului homo sapiens dintr-o societate care plutește într-o entropică derivă între căutare și anarhie.
Nu, nu este o carte pilduitoare și nici biciuitoare, deși ar fi putut să fie. totuși autorul încearcă, în culori când libere, când încastrate, să zugrăvească realitatea societății habarnamiste care, de o îndelungată perioadă a uitat de gustul adevăratelor idealuri și de modele demne de urmat.
Oricare dintre noi ne putem regăsi în piele personajului principal într-un mod aproape caragialenesc, amestecând comicul și tragicul într-o mixtură care reflectă întocmai realismul actual care, dincolo de nuanțele ușor estetizate în numele unei șlefuiri literare, așează în lumină caruselul simțirilor situate, pe bună dreptate, între ceva și altceva, ca un flux-reflux aplatizat de simandicoasele capricii ale unor conjugări lacome de senzațional și de injustificabila necesitate de a ieși în evidență cu orice preț în numele unei ”efemere imortalități” sortite pieiri cu mult înainte de a se naște cu adevărat.
Comicul și tragicul, lumina speranței și bezna malițiozității, trăirile de o clipă și visele de o viață se întrepătrund într-o pânză aglutinantă în care eternitatea simțirii, transmisă și retransmisă în ritmul ciuntitelor impresii, naște bulgări de trăire.
Lectură plăcută!





