Publicat în 1996 și ajuns deja un clasic al literaturii underground, debutul lui Palahniuk este un roman plin de originalitate și provocări. Ne propune o lume în care nu există reguli, obstacole și imposibil. Tyler și clubul lui ne provoacă să evadăm din formalism și să pășim într-o lume în care cuvântul IℵTξᖇζIᔕ nu există. Naratorul, insomniac și deprimat, este sfâșiat în două direcții: una în care ar vrea s-o urmărească pe Marla, în care i se pare că mai există o sanșă de reabilitare și oarece normal și una trasată de Tyler, unde pentru a fi salvat trebuie întâi să mori sau să pierzi totul. Caută doar o cale de ieșire din viața lui de rahat. Vrea să evadeze din rutina neînsemnată și monotonie. Vrea să scape de toate mărunțișurile enervante și obligatorii ale existenței sale. Vrea să uite de umilințe și disperare și insomnie.
Și Tyler îl ajută, pentru că Tyler este simpatic și amuzant și puternic și independent și plin de idei. E capabil și liber și poate schimba lumea. Pentru că în lumea lui Tyler nu există limite și nici imposibil. Pentru că nu-i drept că omul să moară mai ușor și mai repede decât se dezintegrează mobila pentru care a muncit. Pentru că ar trebui să fii iubit așa cum ești și nu pentru ceea ce vrei să pari a fi.
Pentru că Viața e Haos.
Pentru că autoperfecționarea nu e răspunsul. Dar poate că nici autodistrugerea nu-i răspunsul. Pentru că mersul în cerc nu se termină niciodată. Pentru că Tyler și naratorul împart mai mult decât o casă închiriată și câțiva pumni odată pe săptămână în timpul Fight Clubului.
Este un roman violent despre încercarea de regăsire a identității. O încercare ratată și psihotică din care nimeni nu scapă întreg, o carte ce propune un cult al anarhiei găzduit și inițiat de Fight Club. E o descărcare a furiei prin violență, a eliberării de frustrări și restricții, dusă la extrem. Este revoltă totală împotriva bunului-simț. Este un pumn în fața cititorului rezonabil. N-are descrieri, n-are romantism, n-are citate de viață. Are pumni strânși și obraji sfâșiați și cicatrice permanente și dinți scoși și sânge și ură. E brutală și agresivă și plină de violență. Te îndeamnă să faci tot ce te-au învățat părinții să eviți. Tot ce vrea e să te provoace, parcă ar vrea să te testeze să vadă în ce moment o să spui: Hai, gata că ai sărit calul! Și deja suntem pe câmp și arăm cu furculița!
Nu e o carte pentru oameni organizați, rezonabili și cu o viață bine pusă la punct. Mi-a plăcut foarte mult. Un carusel al frustrării și nemulțumirii. Un imn păcătos în care simți că poți în sfârșit să spui tot ce ai pe suflet și ai ținut ascuns pentru a nu fi arătat cu degetul și catalogat nebun.
Nu eşti meseria ta. Nu eşti contul din bancă. Nici maşina pe care o conduci. Nici ce ai în portofel. Nu eşti pantalonii tăi de firmă nenorociţi. Eşti rebutul ultraperformant al lumii.
Alte recenzii de la Chuck Palahniuk:
