Jean E. Pendziwol reușește să creeze o atmosferă intimă între cititor și personaje. În timp ce lecturam Fiicele paznicului mă gândeam că sunt prea multe coincidențe și asta îmi va afecta percepția asupra acestei povești însă pe parcurs am realizat că tocmai acest lucru o face o carte placută.
Avem de a face cu o poveste prezentată din perspectiva a două personaje principale, în două perioade de timp diferte. Pe de o parte, o avem pe Morgan care are o mulțime de întrebări legate de familia ei, singura ruda cu care se simțise în siguranță trecând în neființă prea devreme pentru ea. Pe de altă parte o avem pe Elizabeth, esența cărții a cărei viață este o avalanșă de întâmplări.
Între cele două personaje principale se simte o conexiune de la prima întâlnire și reușesc să se apropie atât de mult încât îți descoperă povestea împreună. Parcurg rândurile de jurnal demult apuse ale paznicului cu aceeași dorință și plăcere. De-a lungul cărții, acestea se completează reciproc și povestesc viața unei familii de la far într-un mod deosebit.
Am simțit că personajul cel mai bine conturat este Elizabeth. Aceasta, chiar dacă simțea constant că nu își găsește locul și că lucrurile nu stau așa cum trebuie, a continuat să spere. A fost întotdeauna curată și plină de iubire față de cei apropiați ei, în special de sora sa geamănă Emily. Despre Emily am simțit că știam lucruri dar în același timp știam că nu sunt pe drumul cel bun. Am încercat să îmi dau seama de ce am aceste sentimente însa răspunsul nu l-am aflat decât spre final, un raspuns surpinzător.
M-a atras foarte mult peisajul de pe insula Porphyry, am simțit briza mării și am văzut apusuri de soare. Descrierile nu plictisesc și nu îți încetinesc lectura ci te îndeamnă să le savurezi și să visezi la frumos. Este o carte ușoară și plăcută, v-o recomand și vă urez lectură plăcută!
Alte recenzii de la Jean E. Pendziwol:
