Fluturi sărutându-se de Carmen Sylva este o carte care m-a impresionat în mod plăcut. Nu numai că mi-a plăcut modul cum e editată, chiar de rang regal, dar conținutul este profund, poetic, romantic și în unele părți realist exprimând păreri de rău sau alte aspecte ale omului pus în poziția de a conduce un popor întreg.
Carmen Sylva este pseudonimul sub care și-a publicat cărțile regina Elisabeta a României, o importantă voce iubitoare de literatură, pictură și muzică. Datorită poziției importante ocupate în statul român, autoarea se bucură de o amplă prezentare a vieții sale în paginile de început ale cărții. Autoarea a scris cugetări pe teme precum iubire, familia, datoria, viața în general. Mi-a plăcut să iau fiecare cugetare în parte, să mă gândesc la ce se gândea o regină când a scris asta și să mă gândesc ce semnificație poate căpăta în viața mea. La fiecare poezie am visat puțin, puțin mai mult, parcă auzeam în mintea mea o voce caldă recitând fiecare vers. Din fiecare rând reiese o căldură, o bunătate specific românească, patriotism și iubire pentru popor. M-a cuprins o nostalgie pentru vremurile în care mai aveam curajul să luptăm, să facem fapte mari pentru cei ce o să vină după noi, când gândul la un viitor mai bun mâna de bunăvoie tineri la război și de cele mai multe ori, implicit la moarte.
Nu știu ce pot zice mai mult despre o carte de poezii și cugetări, fiecare om o percepe în felul său. Știu doar că mi-a plăcut și o să mai caut cărți scrise de oameni din istoria noastră. Așa voi înțelege mai multe și voi gusta un alt tip de literatură. Literatura unor oameni care au schimbat lumea prin simplul fapt că au contribuit la evoluția statui român până la ceea ce este astăzi.
Citate:
Exista lacrimi care ard si lasa semne.Exista altele care infrumuseteaza si impodobesc un chip.Exista, in fine, lacrimi care ameninta si inspaimanta.Cel care a fost vreme indelungata lipsit de bucurie nu si-o mai doreste si, cand ea ii bate la usa, el deschide tremurand tot, de frica sa nu fie durerea travestita.Cand pana si durerea ne-a parasit, abia atunci s-a terminat totul.Noaptea, totul e de foc-stelele, gandurile, lacrimile.La miezul nopţii, cei care umblă pe străzi sunt oamenii fericiţi; la ora patru dimineaţa, cei nefericiţi; poate că, între miezul nopţii şi patru dimineaţa, fericirea a trecut în mare grabă.Fluturi sărutându-se de Carmen Sylva
Cu gene încins-a ochii tăi
Cel ce a creat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare au prins
Şi un fulger umed le e privirea.Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des —
Şi astfel te sărut pe tine.Bătând din aripi, când ne sunt
Unite aprinsele pleoape,
E parcă soarele ar luci
Şi într-însul ne-am uni de-aproape.Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă-mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc,
Iar genele mi se scoboară.Se face noapte-n jurul meu!
Eu pier în strângerea clipirii,
Bătând din ostenite aripi,
Topit de flacăra iubirii.
Alte recenzii de la Carmen Sylva:
