Cartea „Frământările unui pisoi salvat” a apărut din dorința autoarei de a pune cititorii față în față cu propriile lor temeri și neîncrederi, dar și din dorința de a evidenția diferitul din fiecare dintre noi și acceptarea acestuia.
În aparență este o carte pentru copii în care este povestită viața pisicilor și parcursul eroului cărții, pisoiul Bumbi. În esență este însă și dedicată adulților prin transpunerea trăirilor și fricilor micuțului Bumbi în cele trăite de noi, oamenii, zi de zi. Curiozitatea, întrebările pe care pisoiul le pune pentru a se cunoaște pe sine nu ne sunt străine, pentru că și noi la rândul nostru căutăm să ne cunoaștem și să ne acceptăm cu bune și cu rele pe tot parcursul vieții noastre.
Bumbi sau Bumbirică este personajul principal al cărții. A fost salvat de pe albia unui râu de un om, după ce a fost părăsit din cauză că „este negru și ar băga ghinionul în casă”. După ce aude aceste cuvinte dure, Bumbi ajunge să se simtă vinovat pentru ce este ca ființă și să se considere urât. Are însă alături de el o familie adoptivă iubitoare. Cuplul care l-a salvat și cei doi unchi ai săi, motanii Grigore și Ilie. Cei doi pisoi au întotdeauna grijă de micuț și îl îndrumă cum știu ei mai bine. Prima parte a cărții îi surprinde pe cei doi motani învățându-l pe Bumbi pisicisme și făcând tot posibilul pentru a-i reda încrederea în el. În partea a doua a cărții îl urmăm pe Bumbi în aventura vieții sale. Supărat fiind, pleacă de acasă și condus de un impuls de moment și de curiozitate își începe călătoria prin pădure. Pe drum se întâlnește cu tot felul de animale de la care învață ce înseamnă încrederea, curajul și iubirea de sine.
„- Întâlnirea cu acele animale m-a făcut să-mi dau seama că a fi diferit nu mă face mai puțin pisică. Și-am înțeles că cei din jur mă vor vedea cu ochii mei. Ca și când atitudinea mea e dirijorul lor.”
„ Pe Bumbi îl mânaseră de-acasă teama și îndoielile, iar acum avea să vorbească despre asta ca despre o mare vitejie. Ce făcuse el, nu i se părea un act de curaj, ci doar urmarea unor căutări personale. Și poate că ceilalți chiar de asta aveau nevoie ca să plece în căutările lor, să audă povestea cuiva care deja trecuse prin asta. Poate aveau nevoie de certitudini și mai ales de cea a unui final reușit. Cine vrea să treacă printr-o aventură fără nicio garanție de reușită?”
Personajul negativ al poveștii este Golanul, un motan cu răni adânci în suflet lăsate după ce a fost alungat de familia sa de acasă. Pentru a nu simți mereu acel gol sufletesc, preferă să țină la distanță celelalte pisici, făcându-le să le fie frică de el. Este fratele lui Grigore și Bumbi care nu a avut norocul lor, fiind respins de oamenii în a căror casă s-a născut. Dispariția lui Bumbi de care toți prietenii din cartier îl credeau vinovat, aduce în prim-plan durerea lui că este singur. Își deschide inima în fața celorlalte pisici, fapt ce îl pune într-o altă lumină și îl face acceptat de comunitate.
Cartea reprezintă și un semnal de alarmă tras oamenilor în ceea ce privește relația lor cu animalele. Deși sunt necuvântătoare, ele simt și vor să fie tratate ca niște ființe cu nevoi și nu ca niște accesorii. Oamenii sunt într-adevăr responsabili de viața animalelor, iar ceea ce se întâmplă cu ele este strâns legat de acțiunile pe care aceștia le fac.
Un punct important în carte este formarea unei comunități, picile din cartier formează diversitatea de personaje care ne dau adevărate lecții de prietenie.
Oricine se poate regăsi în povestea micuțului Bumbi. De temeri, incertitudini, nesiguranță și necunoscut ne lovim cu toții pe tot parcursul vieții noastre. Important este însă ce învățăm din experiențele pe care le trăim și cum reușim să ne cunoaștem și să ne iubim tot mai mult și mai mult, îmbrățișând și acceptând diferitul din noi.
Vă doresc lectură plăcută!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE bookzone.ro
Alte recenzii de la Maria Mazilu:
