Povestea tragică a unui Hoț de cărți:
Nicio tragedie din istorie nu a lăsat în urmă atâta durere precum nazismul, iar Hoțul de cărți este una dintre acele povești care reușesc să ne amintească faptul că, dincolo de cifre și statistici, au existat milioane de oameni cu vieți, familii, visuri și suflete. Toate distruse.
Liesel Meminger învață ce înseamnă pierderea înainte să descopere cu adevărat ce înseamnă viața. În drum spre noua ei familie, fetița își pierde fratele, iar într-un moment de tristețe, în zăpada rece, găsește o carte care îi va schimba destinul. Manualul groparului devine prima carte furată de Liesel.
Pentru ea, cărțile nu sunt doar pagini scrise, ci o formă de refugiu într-o lume în care totul pare să se destrame. Dorința de a citi devine o modalitate de a supraviețui durerii și de a găsi puțină lumină într-o perioadă dominată de frică.
În casa familiei Hubermann, Liesel descoperă doi oameni care îi devin părinți și care vor fi lângă ea în cele mai mari orori ale vieții. Rosa este dură, Hans e numai suflet. Ei devin mama și papa.
Însă cum într-o Germanie nazistă, bunătatea poate deveni un pericol, atunci când Hans și Rosa aleg să îl ascundă pe Max Vandenburg, un evreu care are nevoie de ajutor, viața lor se schimbă complet. Și cum poți trăi când moartea domnește la fiecare pas, iar dorința de a ajuta evreii este aproape mai mare decât instinctul de supraviețuire?
Părerea mea despre Hoțul de cărți:
Hoțul de cărți este o carte care doare, dar frumusețea ei vine tocmai din faptul că vorbește despre umanitate într-o perioadă în care oamenii au uitat ce înseamnă să fii om. Markus Zusak nu a scris doar despre război, ci despre iubire, sacrificiu, pierdere și puterea incredibilă a cuvintelor.
Faptul că moartea este naratorul poveștii face totul și mai puternic. Ea vede toate pierderile, toate sufletele pe care trebuie să le ia și toate tragediile care se întâmplă în jurul ei. Este o perspectivă care te face să privești altfel fiecare personaj și fiecare moment.
Liesel, Hans, Rosa, Max și Rudy Steiner sunt personaje care mi-au rămas în suflet. Fiecare dintre ei reprezintă o parte diferită din această poveste, iar fiecare dovedește că până și într-o lume întunecată pot exista gesturi de iubire și curaj.
Pentru mine, Max și Rudy au fost două dintre cele mai speciale personaje. M-au făcut să simt și mai profund nedreptatea acelor vremuri și să mă gândesc la toți oamenii care și-au pierdut viața fără vină, din cauza urii și a cruzimii.
Liesel este una dintre acele personaje care par fragile, dar care ascund o putere incredibilă. Este o fetiță care vede prea multă suferință pentru vârsta ei, însă care continuă să caute frumusețe în lucrurile mici, în cărți, în oameni și în momentele de liniște.
Această carte nu este doar despre Holocaust sau despre nazism, ci despre ceea ce rămâne din oameni atunci când totul în jurul lor se prăbușește. Este despre cei care aleg să ajute, despre cei care iubesc în tăcere și despre cei care încearcă să păstreze o fărâmă de lumină într-o perioadă plină de întuneric.
Hoțul de cărți m-a rupt în două. Este o carte dureroasă, dar necesară. O poveste care ne amintește că trebuie să privim trecutul, să înțelegem suferința oamenilor și să nu uităm niciodată ce s-a întâmplat. O recomand din suflet tuturor celor care iubesc poveștile puternice și cărțile care reușesc să schimbe ceva în interiorul nostru. Pregătiți-vă însă, pentru că veți avea nevoie de multă putere de cititor și, probabil, de câteva șervețele.
Găsiți și voi cartea pe Libris.ro. Lectură plăcută tuturor!
Alte recenzii de la Markus Zusak:
