Cel de-al doilea volum al seriei Conacul Belmont se numește „Frumusețe fără seamăn”. Abia am așteptat să văd ce surprize mi-a pregătit Tamera Alexander în continuare. După cum cred că v-ați așteptat, cadrul în care se desfășoară acțiunea a rămas același. Astfel că, avem ocazia să redescoperim conacul Belmont prin ochii lui Eleanor.
Primul lucru pe care l-am observat a fost faptul că fiecare carte din serie are o poveste de sine stătătoare. Asta a însemnat apariția unor noi personaje și acomodarea cititorului cu acestea. Mi-a plăcut faptul că au fost incluse și personajele din prima carte. Autoarea a creat astfel, o legătură aseamănătoare cu cea a unei mari familii. Apoi, m-am bucurat să descopăr noutăți cu privire la personajele pe care le-am îndrăgit atât de mult.
Experiența de asistentă medicală, din timpul războiului, a făcut-o pe Eleanor să realizeze că viața e scurtă și trebuie trăită din plin, fără remușcări. Aspectul ei fizic a reprezentat singurul impediment în găsirea sufletului pereche. Aceasta consideră că nu se încadrează în standardele de frumusețe ale societății din acele timpuri. Astfel că, s-a axat pe dezvoltarea ei personală.
Printr-un act de bunătate față de văduvele de război, Eleanor decide să amenejeze un loc unde să poată să le ofere acestor femei o masă caldă. Acest demers nu este susținut nici de mătușa sa, binecunoscuta Adalicia Acklen și nici de doamnele din înalta societate a Nashville-ului, iar piedicile nu întârzie să apară. Am apreciat la Eleanor tăria de caracter, bunătatea și curajul de care a dat dovadă. Pentru mine, Eleanor este un model urmat, deoarece s-a ridicat la nivelul Adeliciei Acklen, fără a avea influența și statutul acesteia.
Dorința lui Marcus este aceea de îmbina cele două pasiuni ale sale, botanica și arhitectura, pentru a crea o clădire spectaculoasă care să găzduiască Opera Națională din Nashville. Acesta preferă să își ascundă originile regale austriece pentru a se integra în comunitatea din Nashville. Însă, problemele pe care le întâmpină în realizarea visului său, îl dezarmează.
Întâlnind-o pe Eleanor și admirându-i tăria de caracter și determinarea, decide să i se alăture în ajutorarea văduvelor de război. L-am apreciat pe Marcus pentru atitudinea lui față de Eleanor. Acesta a reușit să îi dea încrede în sine și să îi arate că este, într-adevăr, de o frumusețe fără seamăn. Atât trupește cât și sufletește.
Relația dintre Eleanor și Marcus nu mi s-a părut atât de închegată. Deși au existat tachinări între cei doi și s-au apropiat unul de celălalt pe măsură ce acțiunea evolua, am rămas cu impresia că ceea ce i-a legat a fost o relație de prietenie și suport al unuia față de celălalt. În fond, acest aspect nu este unul negativ. Însă, mi-ar fi plăcut ca această conexiune să fie mai strânsă.
În final, dacă ar fi să compar cele două volume, aș tinde să îl aleg pe primul. Dar cred că este puțin prea devreme să mă pronunț, deoarece încă nu am terminat seria. Cred că ultima carte va face diferența. Aștept și părerea voastră. Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Tamera Alexander:
