În cadrul a opt povestiri Alice Munro își respiră peste aripile sufletelor noastre o anumită viziune a dansului oscilatoriu pe care îl răsfiră iubirea cu întreaga ei sarabandă de efecte secundare, unele deja mult prea trâmbițate în anumite cercuri, altele încă ascunse sub colbul unei nejustificate pudori.
Sub umbra aparentei fericiri casnice, femeile celor opt povestiri ascund trăiri intense și sfâșietoare cu împliniri și neîmpliniri, ambele macerate în grabă sau pe îndelete în anticamera simțirilor oscilatorii care clădesc piedestaluri și abisuri în eterna vulnerabilitate sufletească.
Scriitoarea Alice Munro a știut, încă de la primul cuvânt dăltuit în paginile acestei cărți, să impregneze viața, făcând din actul scriitoricesc un trăirism aparte.
Printre emoții sinuoase în care gustul iubirii se răspândește între fad și condimente, Alice Munro oferă cititorilor cărți care chiar trăiesc, având un puls propriu. Fiecare cuvânt este viu, încartiruit într-o coloristică familiară și totuși complexă, precum un joc care, odată cu trecerea timpului, devine o metodă de supraviețuire într-o lume hrăpăreață și superficială.
Sub carapacea felului de a fi va exista întotdeauna o altfel de lume, nu neapărat ca un dualism cartezian sau nu, ci mai degrabă ca o modalitate de refulare, de evitare a cuvintelor tăioase și de împăcare cu sine prin intermediul acceptării împovărării sau despovărării într-o continuă alternanță a înălțării sau, dimpotrivă, a coborârii capriciosului fel de a fi al fiecărui om.
Alice Munro oferă introspecției un nou înțeles, cu ajutorul sincerității netrunchiate, să ofere cititorilor, indiferent de nivelul lor comprehensibil, posibilitatea de a coborî fără sfială în mrejele lăuntrice ale simțirii.
Adeseori scriitura lui Alice Munro este încercarea de împletire a mediteraneism al simțirilor de moment și sobrietatea fiordică a necuvintelor pironitoare.
O carte călduroasă și îmbietoare.
Lectură plăcută!
