Povestea unei tinere maestre la șah
Beth Harmon avea doar opt ani când a început să joace șah. În orfelinatul în care locuia, domnul Shaibel, omul de serviciu, a învățat-o pe Beth tot ce știa despre acest joc. Șansa ei de a deveni tot ce și-a dorit s-a ivit când Beth a fost adoptată. Începând o nouă viață, aceasta și-a propus să devină maestră a jocului de șah.
Însă oricât de talentată ar fi Beth, este nevoie de timp și de partide câștigate pentru a deveni maestru. Așa că tânăra șahistă începe să participe la concursuri internaționale. Curând, Beth ajunge să fie cunoscută în toată lumea. Nimeni nu s-ar fi așteptat ca o femeie să fie atât de bună la șah. Acum, tot ce îi rămâne de făcut este să își mărească scorul pentru a ajunge să joace în Rusia.
Cei mai bun adversari ai ei se află în Rusia, iar Beth nu se va opri decât atunci când va câștiga. Acum, când își trăiește cel mai mare vis, anii de la orfelinat și calmantele par atât de departe. Dar oare este șahul totul?
Opinia mea despre Gambitul Damei:
La început, când toată lumea viziona serialul, eu am promis să nu mă uit până nu citesc cartea. Îmi amintesc bine că eram foarte interesată despre cum va fi o carte care are ca idee principală șahul. Acum, când am citit povestea lui Beth, pot doar să spun că aveam alte așteptări. Încep prin a spune că este evident că autorul s-a informat foarte mult ca să scrie această carte.
Toate scenele cu partidele de șah au fost descrise atât de bine, însă cred povestea avea nevoie de mult mai mult decât atât. Mi-aș fi dorit ca Beth să fie un personaj mai complex care să aibă parte de mult mai multe trăiri și experiențe. Poate că aceasta a fost și ideea, dar personajul ei a părut prea delicat și prea simplu. Au fost nenumărate scene în care am avut sentimente bizare față de tot ce se petrecea. Anumite scene nu au fost deloc relevante pentru roman, iar finalul s-a dovedit a fi mult prea simplu.
Speram ca măcar în final Beth să fie schimbată și să aibă parte de o iubire, dar nu a fost așa. Mi-a plăcut foarte mult prima jumătate a cărții și m-a făcut să îmi fie dor să joc șah. De aceea am sentimente contradictorii și am stat pe gânduri până am ales punctajul, dar poate vouă vă va plăcea mai mult.
Încă o dată spun că Gambitul Damei este scrisă extraordinar de bine și se observă munca autorului. Dacă nu aveți o problemă cu cărțile care au o acțiune simplă și, desigur, dacă iubiți șahul, acest roman este pentru voi!






