„Bună cartea, cititori, oriunde v-aţi afla!”
Londra lui 1873
În „Impostorul” lui Zadie Smith suntem în Londra anului 1873. Eliza Touchet devine menajeră în casa lui William Aisworth – cu care este şi verisoară – romancier cândva celebru. O cunoaştem treptat, preocupată de literatură, justiţie, aboliţionism, de vărul ei, de prima şi a doua (actuala) soţie a acestuia. Îl vedem prin ea pe scriitor, pe care îl bănuieşte a fi fără pic de talent scriitoricesc.Îl cataloghează pe însuşi Charles Dickens, vizitator frecvent al scriitorului, drept un moralist cu păreri agresive. Facem cunoştinţă cu o epocă în plină dezvoltare a curiozităţii de orice fel.
Cine este Impostorul?
Un alt personaj controversat este Andrew Bogle, sclav pe o plantaţie în Jamaica. Ajunge la Londra, martor într-un proces de impostură, proces ce va fi urmărit de întreaga ţară. Aici, în acest proces, ştie că viaţa lui va depinde de turnura procesului. Fascinante sunt relatările de la proces la care participă şi Eliza. Fascinant este felul în care poporul se raportează şi se imparte în două tabere în funcţie de pe cine alege să susţină ca fiind nevinovat. Cine esre impostorul?
Procesul Tichborne
Acest proces are ca personaj central un măcelar din Australia care pretinde că este moştenitorul unui titlu nobiliar. Este parcă tipic englezesc acest proces în care bătălia se dă pentru autentificarea legală de sânge albastru. Acest proces vine în sfera de interes a Elizei, care o atrage şi pe noua soţie a lui William. Interesant de aflat a fost că avocat în proces este Coleridge, rudă cu binecunoscutul poet S.T. Coleridge.
Viaţa literară şi culturală a Angliei Victoriene
Anglia victoriană aduce în prim plan câteva nume cunoscute cititorilor: scriitorul Charles Dickens, avocatul Coleridge. Independenta femeilor, rasismul, inegalitatea de clasă sunt aspecte ale acestei perioade pe care Zadie Smith le tratează magistral. William Aisnworth a scris în jur de 40 de romane, care abundă în detalii despre viaţa de la ţară şi istorie, chiar dacă i-au lipsit coerenţa intrigii şi creionării personajelor.
Cine este Impostorul meu?
Din punctul meu de vedere,faimosul proces a trecut în plan secund. El a fost doar un fundal. Impostorul meu nu a fost impostorul din proces- care o fi fost el cu adevarat , ci acest Ainsworth, care are câteva romane puse sub semnul incertitudinii în ceea ce priveşte identitatea şi despre care nu cred că aş fi auzit vreodată dacă nu ar fi fost această carte.. Raămâne ca şi voi, cei care veţi citi cartea, să vă alegeţi impostorul !
Alte recenzii de la Zadie Smith:
