Împrimăvărarea pietrelor de Ramona Pantea este un volum de poezie pe care deloc întâmplător nu l-am lăsat pentru luna martie. Pornind de la copertă, ajungând la titlul său și continuăm cu versurile dintre pagini, totul îmi inspiră primăvară – un nou început, renaștere, resetare. Totul prinde viață, este din nou vitalitate, speranță, încredere. Absolut totul: ființa, natura, tot ce se vede și se simte vibrează, umple de energie, de entuziasm și putere.
Femeia din mine
calcă desculță pe versuri
Împrimăvărarea pietrelor înseamnă chiar și încheierea pregătirii pentru acest nou început, startul pe care e gata să-l primească tot și toate din jur. E gata ca orice greutate să se dizolve sub rozul pal al soarelui-speranță. Femeia din mine abia așteaptă să se bucure de senzația de eliberare și libertate totală, să asculte vocea interioară – ce nu-i decât un cuib în care domnește și persistă cântul suav al bucurie, al iubirii ce o purtăm mereu în noi. De ce desculță? Pentru că doar așa simți esența a tot ce ești, a tot ce contează și ai nevoie.
După furtuni grele și ierni ce îngheață durerea, a venit momentul mult așteptat al vindecării, al eliberării de orice frică – e atât de fericită că nu mai este captivă:
și râde de moarte…
Femeia din mine e atât de curajoasă
Încât a inventat alt timp
(…) să poată intra Libertatea.”
Nu te mai temi de cuvinte, de moarte, de oameni, de sfârșit și început. De ce? Pentru că
(…) Femeia din mine e o pasăre Phoenix.
După durere, suferință, sfârșit, pierdere vine un alt timp în care bucuria se scoală din amorțeală, umblă, caută să acapareze, să cuprindă fiecare ungher al sufletului, al spațiului și timpului.
Fiecare pas duce spre sentimente noi, prospețime, dorința de a fi, de a alege noi experiențe care vor arăta foarte clar cine suntem, vom descoperi noi motive de a afla despre sine, vom zâmbi și ne vom bucura de viață. Putem, deținem energia vitală de a depăși orice dificultate și a trăi frumos viața pe pământ.
Nu uita! Poartă-ți lumina în ochi chiar și în timpul furtunilor pe care n-ai cum să le eviți. De ce? Pentru că doar atunci se șlefuiește o variantă a ta mult mai bună decât în trecut. Doar încrederea în propria lumină – esența interioară te poate ajuta să zărești capătul tunelului.
Știi tu oare Ce suflet frumos ai atunci când îți dai voi să fii, să simți, să te manifești, să strălucești. Ești precum pasărea – liberă să zboare spre înalt, căci și-a deschis din nou aripile vindecate, puternice, sigure că va reuși să ajungă departe. Ai în mers decizia și precizia de a nu te opri, de a continua pe calea ta. Ești tare și pregătită precum lemnul să ofere siguranța, încrederea și calea precisă spre înainte.
Merită să riști dintr-un motiv pe care aș vrea să nu-l mai uiți vreodată; nu pierzi nimic niciodată – chiar dacă simți exact opusul, chiar dacă nu crezi că e adevărat. Riști și poți câștiga întotdeauna, fie că reușești ce ți-ai propus, fie doar experiență. Un vers e reprezentativ aici:
Ai pierdut tot
doar atunci când renunți la tine
Nu renunța la tine niciodată, nu renunța la libertatea de a visa și la dorințele tale. Merită să riști până realitatea îți este așa cum ai visat cândva.
De câte ori nu ți-ai spus ”Mai greșesc”? Cu fiecare greșeală ai devenit mai bună, cu fiecare străduință te-ai arătat pe tine, te-ai oglindit în ceea ce trăiești, în ceea ce simți. Gândești, iubești, trăiești , iar toate acestea înseamnă un singur lucru: că ai dreptul acesta – un drept divin, dreptul să fii, să-ți dorești să fii mereu cea mai bună.
Împrimăvărarea pietrelor este un izvor de emoții, o paletă de culorii vii – ce îmbracă emoțiile în veșnicia timpului. Este o călătorie cu sine, în interiorul ascuns al propriei ființe, o călătorie spre lumina pură – iubirea necondiționată.
Această fericire la care visezi există deja – dacă nu ar fi fost posibilă nimeni nu s-ar fi gândit la ea, nimeni n-ar fi visat cu ochii deschiși la ea – și nici la ziua în care ai putea să o simți, s-o trăiești și să o ții mereu aproape. Această fericire nu dispare, nu se scade, nu e condiționată de nimic și de nimeni. E în tine chiar și în timpul celor mai răsunătoare furtuni, în cele mai reci ierni, în timp ce dormi sau plângi de neputință. E în inima ta și poți s-o simți – ca o mângâiere continuă. Nu ești singură, fericire nu pleacă, nu expiră. Te așteptă oricând și oricât.
Nu-s uitate florile, nici promisiunile de suflet – care trebuie să de împlinească. De ce? Pentru că meriți! Oricine merită fericire, zâmbet, iubire și-o coroană de dafin.
Care sunt motivele pentru care împrimăvărarea pietrelor este posibilă? Simplu. Există iubire – dincolo de tot și toate, cuvintele ating veșnicia pentru sunt sculptate în suflet, sunt raze de speranță ce oglindesc frumosul – din afară și din interior
Împrimăvărarea pietrelor e necesară. Pentru ca mintea să fie îmbrățișată de sentimente, învăluită-n lumina divină a iubirii. Pentru a ști că ești acasă. Împrimăvărarea pietrelor îți lasă sufletul ușor precum aripile îngerilor ce îmbrățișează pe nesimțite – și te ține așa atât cât este/ai nevoie.
Împrimăvărarea pietrelor sau cum să redescoperi că tot greul a scos la lumină tot ce e mai frumos în tine!
Alte recenzii de la Ramona Pantea:
