Oamenii nu știu de multe ori să se bucure de viață, de lucrurile mici, de ceea ce contează cu adevărat, iar ceea ce face Bertrand Russell în această carte este să evidențieze faptul că fericirea este mult mai aproape decât credem noi, însă o putem vedea numai dacă renunțăm la a ne lamenta, la a fi pesimiști, invidioși și nerecunoscători. Fericirea poate fi găsită în orice lucru, depinde de felul în care alegem să privim viața.
Împărțită în două perspective: cauzele nefericirii și cauzele fericirii, această carte prezintă fiecare motiv al sentimentelor și emoțiilor noastre. Amintind de cele mai cunoscute personalități și genii ale lumii, Russell ne dovedește că indiferent de faima, succesul și destinul cuiva, nefericirea își poate face loc chiar și acolo.
Mi-a plăcut că în fiecare secundă, Russell a pus accent pe felul în care noi privim totul, căci totul ține de perspectivă, iar propria fericire ține de noi. Nu am putut să nu mă gândesc la interviul meu preferat, unul cu Dem Rădulescu în care acesta vorbea despre scriitorul și regizorul Eugen Ionesco, despre piesa Regele moare.
,,Ce spune acest individ genial? Spune așa: Vrei să fii fericit? Privește în jos, nu privi în sus. Dacă vrei privi în sus, vei vedea oameni mai fericiți decât tine și vei deveni invidios și te va durea, căci omul este egoist. Vrei să fii fericit? Privește în jos la cea mai mare nenorocire, la un orb. Uită-te la un orb și vei merge liniștit acasă. Privește în jos și vei vedea durerea, ce înseamnă durere.”
La fel ca în acest interviu, Russell pune accentul pe noi înșine, pe oameni, pe alegerile noastre, căci toți avem de ales: a fi sau a nu fi fericit. Nu mă așteptam ca această carte să îmi placă, cel puțin nu atât de mult și, sinceră să fiu, am ales-o după titlul ei în speranța că va fi strălucită și nu pot spune că este o carte care merită un punctaj maxim, nu din punctul meu de vedere, însă este o carte care ne amintește cum să trăim, care ne deschide ochii în fața unor lucruri în care cred că fiecare cititor se va regăsi.
Încă un lucru important pe care l-am înțeles este că fără nefericire nu am cunoaște fericirea și viceversa, întrucât trebuie să existe un echilibru, așa cum viața în sine este un echilibru, indiferent că noi tindem să mai uităm aceste lucruri uneori.






