Am început să citesc În umbra adevărului a Evei Kas fără să am vreo așteptare, din simplul fapt că nu auzisem absolut nimic despre carte și nici despre autoare.
Încă din primele zece pagini, mi-am dat seama că am în mână acel gen de carte care nu îți spune nimic concret, nu îți așterne ceva pe tavă, de-a gata, ci te îndeamnă să îți pui absolut toate principiile sub semnul întrebării.
Învârtind cu măiestrie cuvinte elevate și majoritar conotative, Eva Kas – care cred că este un pseudonim și mi se pare cea mai firească alegere, date fiind circumstanțele – relevă o bună bucată a vieții sale, un episod semnificativ și atât de dur încât, pe parcursul lecturii, ajungeam să îmi doresc să cred că citesc o operă de ficțiune.
Dar În umbra adevărului este complet opusul. Este un fapt concret, general întru particularitatea sa, de care, deși eram vag conștient, nu știu dacă mi l-aș fi putut închipui în acest mod. Tocmai datorită realității impregnate puternic în fiecare literă a acestui volum, o parte din mine o considera și încă o apreciază ca fiind ireală. În același timp, este mai mult decât o poveste tristă, fiind realistă, mai presus de orice.
Nu îmi pot imagina cum aș reacționa dacă viața mea ar lua întorsătura atât de bruscă, nejustificată și cât se poate de staupidă, pe care Eva a trăit-o. Nu vreau să dau prea multe detalii legate de acțiune, pentru că aș strica total surpriza lecturii la prima vedere. Cert este că tehnica narativă a acestei cărți este cât se poate de impecabilă, subliniindu-i mai ales puternica tentă psihologică și chiar filosofică, pe alocuri.
În umbra adevărului este, totodată, o creație-jurnal, aș putea spune, care va fi lecturată în extrem de multe feluri, de fiecare cititor în parte, în funcție de spiritul critic, de realismul și de imparțialitatea de care beneficiem, în mod diferit și individual.
Libertatea. Ne considerăm liberi, fiindcă suntem cetățenii unui stat democrat și chiar membru al Uniunii Europene? V-aș sfătui să vă mai gândiți, nu pentru că așa spun eu, ci pentru că ceea ce numim cu toții libertate poate ajunge să atârne de un fir de ață, ce se poate rupe atunci când ne așteptăm mai puțin. Și, în acest fel, nu avem altă soluție, decât cea de a cădea în prăpastia care ni se săpa chiar sub ochii noștri, dar pe care nu o vedem decât când simțim strivirea finală, ca, mai apoi, creaturi să înceapă să ne acopere cu pământ, pe dea-ntregul.
Privarea de libertate. Spun cu mâna pe inimă că nu cred că am mai citit o carte care să îmi provoace un sentiment de totală repulsie față de tot ceea ce credeam just și firesc până acum puțin timp. Dar intenția mea nu este de a transforma acest volum într-un caz penal, pentru că nu aceasta este esența lui.
Cum să pot admite că trăiesc într-o asemenea realitate? Suspendată în delir, aud ritmul a tot ce mă înconjoară și observ caracterul aberant al situației. Este o ironie neîntreruptă vis-à-vis de ceea ce mi-e dat să trăiesc și de oamenii mizerabili care îmi sunt sortiți să îi întâlnesc. Alături de aceștia, am inima uscată, iar lacrimile mi-au secat demult. Nu am trăit în mizerie, ci am căzut în ea și nu pot tolera asta oricât mi s-ar impune.
Agonia relevată atât de nemijlocit și de expresiv de către autoare m-a marcat atât de tare, încât efectiv nu mai știu ce să mai cred despre România. Deocamdată, nu am nevoie de ea, în mod direct, dar nu pot ști niciodată unde și cum voi ajunge. Tot ce pot spune este că mă voi gândi de mai mult de două ori, de acum înainte, de a lua majoritatea deciziilor, în special cele legate de anturaj.
Dincolo de toate, concluzia nu cred că poate fi dată de cineva. Pentru că, pur și simplu, nu există numai una ce poate fi considerată validă. Apreciez că în umbra adevărului suntem, totuși, noi. Pentru că suntem prea orbi să îl vedem, sau măcar să vrem să o facem. Un lucru este, totuși, cert – spiritul civic al țării noastre și a majorității oamenilor de aici a murit aproape întru totul. Poate fi reînviat? Nu pot încă să știu. Dar sper, totuși, să trăiesc destul încât să aflu.
Citiți cartea aceasta și prețuiți-vă relativa libertate, atât timp cât încă sunteți în stare să mai credeți că o aveți.
Alte recenzii de la Eva Kas:
Mersi de recomandare :). Pare interesanta 🙂
Cu plăcere!! 💞
Cred ca este interesanra aceasta carte! Realista, trista, dornica de a ne pune pe ganduri!